Evanescence la Rock The City – cum o fu si cum s-o du

Vacanță probabil nu o să am, în parc cu bicicletele nu mă mai duc dacă a revenit canicula, iar zidurile rutinei se ridică încet, încet în program dacă nu le mai domolesc eu cu ceva ieșiri. Și după multe rumegări interioare, am crezut că starea pe care am avut-o de dimineață o să mă oprească să văd un concert pe care îl visam des când eram puștoaică. După multe rugăciuni, dar mai ales, după multe pastile și un pui de somn care mi-a întregit cele 7 ore dormite chinuit aseară, am putut să o iau pe Bălănica să o duc la păscut în parcare și să îmi văd de drum spre Rock The City ca să îi văd pe cei de la Evanescence.

Atmosfera îmi aduce aminte de concertul lui Manson, ultimul pe care l-am văzut la Romexpo, în 2007 (și văd că la sfârșitul articolului de atunci -la care nu, nu o să dau link pentru că este scris incredibil de prost 🙂 – am menționat în mod ironic: That’s kinda all, n-am regretat biletul… si daca mai vin si Korn, Evanescence sau Godsmack o sa pot muri chiar fericita).

Revenind la atmosferă. Oameni liniștiți, oameni veseli, unii la bustul gol din cauza căldurii, alții cu turbane/șepci/pălării. Ar fi fost bună o pălărie, dar e OK, soarele mai intră în nori.

Când am ajuns am prins ceva și din ce au cântat cei de la The Cult. S-ar putea să încep să îi ascult, mi-a cam plăcut ce am auzit. Apoi pauză cu mult praf și ceva urechi înfundate de la sunetul dat prea tare. Cred că ăsta a fost singurul punct negativ major, faptul că sunetul a fost dat atât de tare încât simțeai cum vibrează plămânii în tine la propriu.

Se termină pauza și simt cum îmi crește entuziasmul: o să îi văd pe cei de la Evanescence live pe scenă!

Amy intră în forță cu melodia What You Want și ascult, mă mai ridic pe vârfuri și îi mulțumesc în sinea mea celui de sus că-s înaltă și că în față am mignone. Pe parcurs s-a mai aglomerat și numai pe vârfuri puteam să văd ceva acțiune pe scenă, din fericire cele două ecrane mai ajutau. S-au cântat melodii noi pe care le-am ascultat pentru prima oară, dar și vechi care mi-au trezit o grămadă de amintiri. Îmi făcusem o notă mentală să ascult și re-ascult toate melodiile lor înainte de concert, însă, evident, am uitat sau poate în mod intenționat nu am ascultat.

În sfârșit, la melodiile mai vechi am cântat la unison cu miile de oameni. De exemplu, la Going Under, My Immortal după cum se vede în clip și Bring me to life, melodia cu care au încheiat concertul în mod simbolic. Videoclipul la Bring me to life a fost filmat în București, în 2001 (parcă). În rest, au mai cântat Call me when you’re sober, SickMy heart is broken, Lithium, The Change și încă câteva.

Au fost câteva momente care mi-au plăcut în mod deosebit. Unul din ele a fost când Amy Lee a luat steagul României și l-a pus pe o tobă și altul a fost când a început My Immortal, s-a simțit așa o fericire în aer, un entuziasm nebun.

[nu ascultați cu volumul dat tare, nu are cea mai bună calitate audio]


Nu pot să declar că mai sunt fană Evanescence pentru că nu îi mai ascult la fel de mult, dar pot să declar că am fost și mai mult pentru asta m-am dus. Eul meu de 15-16-17-18 ani nu m-ar fi iertat prea curând dacă nu mergeam și mi-a părut bine că am apucat să îi văd live. Sunt totuși oamenii cu care am crescut în căști.

Pot să mai zic că Amy s-a descurcat incredibil de bine din punct de vedere vocal, a transmis o tonă de energie. Ar fi fost drăguț să fi interacționat mai mult cu publicul, dar ăsta e un detaliu minor. Mi-am găsit și insigna pe care am cumpărat-o acum câțiva ani și am purtat-o din nou cu mândrie pe geantă.

Ca să închei, a fost un concert foarte fain, la care mă bucur că până la urmă am ajuns. Le-a luat atâta timp să vină pe scena din România încât cine știe când sau dacă mai aveam ocazia să îi văd.

7 thoughts on “Evanescence la Rock The City – cum o fu si cum s-o du

  1. Bună ! Am fost și eu ieri și a fost incredibil. Sunt fană Evanescence de când aveam 5 ani, d-abia așteptam s-o văd live. Am plâns când ea a intrat pe scenă cu What You Want. Cumva mai ai videouri? Eu nu am putut filma deoarece tremuram toată și mai și plângeam ! =))

    Te pup, mulțumesc!

    • Mai am, da, dar se aud cam prost. Dacă vrei ți le trimit prin mail sau le urc pe youtube și îți dau linkurile 🙂 să îmi zici

  2. Fain, si mie mi-ar fi placut sa fiu acolo. Un singur lucru nu inteleg … De ce ai facut poze siai filmat? 🙂 adica trupa ta preferata e acolo pe scena si tu te uiti printr-un ecran de telefon, ca si cum te-ai uita pe youtube :))

    • Da, a fost puțin incomod, dar oricum țineam sus telefonul. Chiar dacă aș fi vrut să mă uit la ce filmez, nu aș fi putut pentru că bătea soarele în ecran. Practic filmarea a fost făcută pe ”NV” cum se zice și pozele la fel 😛

  3. mi-ar fi placut si mie sa merg, dar am avut bac. i-am ratat din pacate, cred ca nici nu mai caut materiale cu ei din Romania ca ma apuca plansul :))

  4. Pingback: Descoperiri muzicale – Selah Sue

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *