Eternal sunshine of the spotless mind (review)

sursă poză: imdb

You can erase someone from your mind. Getting them out of your heart is another story.

Eternal Sunshine Of the Spotless Mind e un titlu cam lung, aş fi crezut iniţial că asta l-ar fi făcut un film slab, pe care nu o să îl reţină lumea. Am impresia că titlurile lungi se uită uşor. Ei bine, uite că Michel Gondry mi-a anulat superstiţiile şi împreună cu doi actori de excepţie, a construit o mică capodoperă de Oscar.

Joel Barrish şi Clementine Kruczynski sunt doi tineri îndrăgostiţi care trăiesc începutul unei poveşti frumoase de dragoste, până când la un moment dat, lucrurile nu mai merg atât de bine şi Clementine decide să încerce o procedură experimentală şi îl şterge pe Joel din mintea ei. Joel, rănit de gestul ei, face acelaşi lucru, aducându-şi aminte pe parcursul procedurii motivele pentru care s-a îndrăgostit de Clementine.

Filmul excelează prin ideea per ansamblu, adică sincer… câţi dintre voi nu au vrut la un moment dat să şteargă din memorie anumite persoane sau anumite evenimente dureroase? Şi pe lângă ideea bună din start, avem doi actori foarte buni – Jim Carrey şi Kate Winslet- şi imaginaţia bogată a directorului, care a ştiut să zugrăveasca filmul în dimensiuni şi culori pentru a transmite sentimentele personajelor cât mai bine. Sentimente umane, trăiri prin care ar trece oricine în situaţiile lor. Lucrurile nu merg întotdeauna bine, dar cumva, aşa trebuie să se întâmple şi oricât de mult ne-am strădui să uităm, nu putem. Nu putem ignora sentimentele pe care le avem pentru cineva, în ciuda a ceea ce am vrea/ nu am vrea să mai simţim… şi asta e o lecţie pe care o înveţi ori the hard way, ori the easy way. În cazul celor doi a fost the hard way.

Pentru că am început de la titlu, vreau să termin tot cu titlul. E într-adevăr unul potrivit, mai potrivit de atât nu exista, zic eu, pentru că într-adevăr mintea umană este etern uimitoare. Destinul e unul singur pentru fiecare dintre noi, indiferent de ce vrem, indiferent de ce ne obligăm să facem, inevitabilul n-are soluţie. Ar trebui să nu mai luptăm atât cu noi înşine, iubirea (fie ea de viaţă, de persoană, de orice o fi) le va rezolva pe toate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *