Edge of Darkness (review)

I’m gonna advise my department of one, which is me, to allow you to continue your investigation even though you sometimes burn evidence in your own back garden.

Zilele care urmează sper să aducă pe blogul ăsta o ploaie de reviewuri, pentru că în ultimele zile m-am uitat în prostie la filme. Aş putea să scriu un blog despre toate cele peste 1000 de filme pe care le-am văzut in my life sau aş putea începe un blog asemănător cu cel al Juliei Powell. Chiar, asta e o ideea bună, poate o să încerc. 524 de filme în 365 de zile?

În fine, subiectul de azi e Edge of Darkness – filmul.

Martin Campbell a încercat o reţetă care a fost un succes de multe ori. Bineînţeles, el a trebuit să găsească un ingredient în plus, dar s-a potrivit acel ingredient? Hmmm… eu aş zice că da. Te ţine intrigat, pe mine una m-a ţinut atentă şi Mel Gibson, nu că aş fi mare fană, dar la fiecare cadru gândeam “Doamne, cât a îmbătrânit!” Cu toate că a îmbătrânit, încă joacă bine. Am început să vorbesc despre vârsta lui fără să îmi dau seama chiar că ăsta e factorul care face filmul uşor neverosimil.

Subiectul e următorul – Thomas Craven (M. Gibson) este un detectiv/ofiţer care încă frecventează birourile şi locurile crimelor. Fiica sa e omorâtă chiar când ieşeau din casă şi iniţial se bănuieşte că ar fi fost o greşeală, că ucigaşii ar fi încurcat persoanele şi că Thomas era de fapt ţinta. După câteva cercetări, Thomas îşi dă seama că ucigaşii au nimerit pe cine voiau şi începe să îşi pună întrebări în legătură cu jobul pe care îl avea fiica sa. Începe să caute tot mai mulţi prieteni de-ai fetei, se foloseşte de toate resursele (pentru că era detectiv, doh!) pentru a găsi informaţii şi în final află de ce şi cine o voia moartă.

Per total mi-a plăcut filmul. Se aseamănă din unele puncte de vedere cu Taken, în care Liam Neeson bate în stânga şi în dreapta ca să afle unde au dus-o proxeneţii pe fiica lui. Făcând o comparaţie, Taken e mult mai bine construit decât Edge of Darkness pentru că este mult mai verosimil, de fapt… cred că e chiar făcut după o poveste adevărată dacă nu mă înşel… nu mai ştiu. În orice caz, Liam se ţine mult mai bine decât Mel şi e puţin patetic cum toţi cei care vorbesc cu Mel sunt linşaţi pentru că au transmis informaţii preţioase mai departe, dar tatăl fetei e OK tot filmul şi abia după ce află tot, o mierleşte. Adică, hai să fim serioşi, aşa cum au omorât-o pe fi-sa, puteau să îl omoare şi pe el pentru că aflase tot ce era de ştiut şi pentru că lucra cu poliţia. Dar aşa nu, toţi ceilalţi mor, dar el se plimbă cu hamburgerul pe stradă şi mănâncă fără nici o grijă că cineva i-ar trage un glonţ în cap.

Cam asta ar fi singura chestie care mi s-a părut trasă de păr, în rest e OK. Are şi părţi amuzante (apropo de vârsta înaintată a actorului) cum ar fi gâfâielile şi oboseala după ce îi trage unuia 2-3 pumni. Adică nu ştiu dacă aşa era scenariul, dar totuşi… dacă vrei să pară un tată disperat şi un poliţist dur, nu-l lăsa să gâfâie după 3 pumni şi două picioare. Beat the crap out of them, and then breathe. I mean really, look at Liam :)) Mă rog un argument ar putea fi că e detectiv şi nu poliţist sau agent, dar orişicum…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *