Despre facultate şi profesorii pe care i-am avut în liceu

Am observat că v-au plăcut foarte mult postările despre atitudinea unor tipuri de oameni. Acest lucru nu poate decât să mă bucure. Cum în ultimele zile nu am mai făcut nimic… vă invit pe voi (cei 10 oameni care îmi mai vizitează blogul) să îmi propuneţi subiecte pe care să le abordez.

Hai, totuşi observ că nu am scris despre admitere. A fost luni, 8 septembrie, m-am trezit pe la 7 şi am circulat cu metroul. Nu am avut emoţii, am dat examenul şi am venit acasă. Nu prea am ce să spun în legătură cu admiterea, decât că, momentan nu îmi pasă dacă intru. Am văzut ce oameni speră la facultatea aia şi… nu mi-au făcut o impresie aşa bună. Examenul în sine mi s-a părut uşor, acum să vedem cum se corectează… pentru că tre’ să fie o şmecherie aici după care îşi dau ei seama de înclinaţia fiecăruia asupra acestui domeniu. În fine, nu ştiu cum o să reacţionez dacă nu intru… cu siguranţă o să fiu dezamăgită. Asta pentru că m-aş simţi penibil în faţa posibilităţii că ar fi intrat acei oameni ilegal de proşti de care am dat. Dacă aş intra, pe de altă parte, aş fi… cred… foarte indiferentă. Mă rog, ‘om trăi şi ‘om vedea.

Vine 15 septembrie şi simt cum mă apucă dorul de liceu. Doamne, ce perioadă magnifică din viaţa unui om. Ştiam că o să îmi fie dor, se spune că e normal. Sper să pot fi pe 15 septembrie în curtea liceului. Abia aştept să văd ce s-a mai schimbat pe acolo, cine a mai plecat (în afară de diriga). Mă gândesc uneori la faptul că în unele cazuri am fost mai apropiată de profesori decât de colegi. Am multe de spus despre profesorii din LTMS. Sunt nişte oameni incredibili (cel puţin cei de la catedra pe care am avut-o eu), capabili, ce îşi iubesc meseria şi nu o tratează doar ca pe un “serviciu”. Îmi pare rău că nu toţi au înţeles intenţiile mele la momentele respective, dar chiar le port respect pentru felul în care se poartă cu elevii şi pentru toate metodele ingenioase pe care le adoptă în predare. Fireşte că există şi excepţii în listă, dar prea mici pentru a conta. Modul în care m-au obişnuit să îmi pun rotiţele în mişcare şi cultura generală pe care am dobândit-o de-a lungul acestor patru ani, nu vor putea fi înlocuite de nimic, niciodată şi nimeni nu putea face o treabă mai bună decât ei. Sunt sigură că prea puţini (dintre elevi) sunt de acord cu mine, pentru că foarte puţini înţeleg ce înseamnă să stabileşti mai întâi o legătură de prietenie cu un dascăl şi mai apoi o legătură profesională. Din punctul meu de vedere dacă nu cunoşti persoana din faţa ta, totul devine mai greu de înghiţit. Şi ştiu că o să îmi spuneţi că la facultate e diferit, că nu te mai ţine nimeni minte din atâţia studenţi. Ştiu lucrul ăsta foarte bine, tocmai de-aia regret că nu mai sunt în liceu. Ştiu că nu o să mai întâlnesc genul de profesori pe care i-am avut şi de aceea aş dori să le mulţumesc acum (chiar dacă aproape nici unul dintre ei nu va citi niciodată rândurile astea). Aşa că… vă mulţumesc… Vă mulţumesc că mi-aţi modelat felul de a vedea lucrurile (în direcţia corectă), vă mulţumesc pentru fiecare mică/mare informaţie pe care mi-aţi daruit-o, vă mulţumesc că mi-aţi fost mai întâi prieteni şi apoi profesori, mulţumesc că aţi avut încredere în mine şi că m-aţi încurajat să scriu pentru a ajunge la un stadiu din ce în ce mai înalt, mulţumesc pentru fiecare notă mică menită (printre altele) să mă aducă cu picioarele pe pământ şi pentru fiecare notă mare menită să îmi arate că “se poate”. Mulţumesc pentru fiecare glumă spusă la oră pentru a mai destinde atmosfera, mulţumesc pentru toate sfaturile pe care le-am primit (în special cele în legatură cu bacul) pentru că s-au dovedit mai mult decât folositoare şi mulţumesc că m-aţi corectat de fiecare dată când am greşit. Nu în ultimul rând, vreau să vă felicit că reuşiţi să faceţi faţă tuturor nebunilor care păşesc pe holurile acelea şi că încercaţi să îi aduceţi pe calea potrivită. Bineînţeles, nu sunt numai reuşite, dar învaţă cel ce are urechi să audă.

Nu am vrut să exagerez în postarea asta şi nu cred că am făcut-o, aşa că rog pe cei care au de gând să mă contrazică, să nu o facă, pentru că ce am scris mai sus face parte din ceea ce am trăit eu, nu din ce au trăit alţii. În plus, ce am spus reprezintă o părere subiectivă. Sunt ochii mei cu care am văzut şi ochii mei cu care văd.

Mult succes şi putere de muncă tuturor celor care încep studiile la 15 septembrie!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *