Despre cardurile RATB si ultimii mei bani – 50 ron

Eu una nu cred in superstitia aia inventata probabil de o gospodina stangace, in care daca pica 13 intr-o zi de marti sau vineri tre’ sa ti se intample necazuri. S-au intamplat necazuri si fara sa fie marti 13 sau vineri 13 si sincer, imi aduc aminte ca in scoala ziua asta mereu imi purta noroc. Intr-o zi de marti 13 am primit chiar 3 note de 10, asa ca niciodata n-am bagat de seama.

Aseara am dormit 3 ore din cauze multe si nefericite. Cele 3 ore au fost de la 1.30 la 4.30, de la 4.30 la 6.30, cand trebuia sa ma trezesc, nu am mai putut dormi. Si da, m-a luat somnul exact cu 10 minute inainte sa sune alarma, la 6.20. Nu m-am suparat, am ignorat pentru ca aveam sentimentul ca o sa fie o zi misto si m-am dus sa imi beau cafeaua impreuna cu mama in bucatarie (pana la urma am baut si cafeaua ei). Pe HBO era filmul Up, dublat, dar tot ne-am amuzat pe seama falcilor lui Russel.

Am plecat de acasa, urmand sa iau 2 mijloace de transport in comun dintre care unul fiind un autobuz. Stiam sigur ca pe cardul RATB mai aveam 2 calatorii. Era o certitudine pe care o aveam 100%, cam ca atunci cand stii ca ai doi plamani, un nas, doua picioare, organe, intestine, un creier, doua urechi, doi ochi… ati inteles ideea, da? Ati inteles cat de sigura eram. Si urc in autobuz… validez si un bip prelung disturba linistea celor din prima jumatate a autobuzului. “Repetati validarea!” Apropii din nou cardul, acelasi bip prelung scoala si soferul care stationa in coloana, “Repetati validarea!”… am incercat in total de 3 ori la acelasi aparat, am apasat si pe 1 si pe 2. Nimic. Apoi am mers la urmator… acelasi bip prelung si mesajul “Repetati validarea!”

“Iti repet una-n cip, ghertoi impotent ce esti” am gandit si bodoganit ca o scuza pentru cei din jur in drum spre ultimul taxator. Din fericire, nu era un autobuz aglomerat. La al treilea merge, scoate un bip scurt si aventura din primul autobuz se termina.

Pe la pranz ma duc acasa, dar ma duc pe alta ruta pentru ca trebuia sa imi ridic niste analize de la un centru medical. Urc in 335 si scot cardul sa il apropii de aparatu’ lu’ popa prostu’… Acelasi bip prelung de dimineata si imi arata ca am in cont 0 lei. Validez iar, 0 lei… certitudinea aia a mea de nici un cal impaiat nu ar fi speriat-o  s-a transformat in intrebarea “Ce fasole are aparatu’ asta??”. Vreau sa ma duc la al doilea aparat sa incerc din nou si din zbor imi este luat cardul din mana de catre un controlor. Nu m-am speriat, stiam sigur ca mai am o calatorie, dar nu apucasem sa validez pentru ca ma urcasem cu o statie inainte si abia apucasem sa il scot din portofel. Duce cardu’ la aparat si vede Cont 0 si ca nu e validat si nu nimic si imi zice:

– Haideti cu mine… si ma da jos din autobuz ca pe o infractoare ce sunt, mai-mai sa imi puna catusele.

Incerc sa ii explic ca nu am cum sa nu am niciun leu pe card pentru ca de dimineata aveam 2,6 lei si am calatorit o singura data. Bineinteles, controlorul nu ma asculta si imi zice scurt:

– Dati-mi buletinul…

Certitudinea mea cu nefrica de un cal impaiat era pusa la indoiala. Am mai mers cu vreun autobuz si eu nu stiam? Am amnezie? Mi-a furat cineva cardul si mi l-a validat cand eu eram acasa? De ce comploteaza Universul impotriva mea cand stiu sigur ca mai aveam o calatorie?? Sigur, sigur…

Moment in care m-am enervat si l-am rugat sa imi explice de ce sa ii dau buletinul. Pentru ca nu mi s-a parut normal sa imi comande mie sa ii dau buletinul fara sa imi zica de ce sau sa imi arate o legitimatie…

A scos legitimatia si mi-o arata:

“Asa, si? De ce vreti buletinul?” In gandul meu era “Zi, frate, ca vrei sa ma amendezi, ca asa se procedeaza, ai par pe limba?”

Si il intreb “Imi dati amenda?” si el imi zice “Da”. Si suspin, mai incerc o data sa ii explic… vad ca n-am sanse si stiu ce inseamna asta… Inseamna amenda de 50 de ron… inseamna ultimii mei bani fara cei 15 lei (din care cheltuisem 6) pe care mi i-a dat mama de dimineata pentru ca nu am putut sa ii spun “nu”. Si m-am enervat, dar nu m-am tocmit cu el, macar sa am si eu demnitatea mea… erau vreo 20 de controlori, cu ditai burtile, erau si jandarmii si era chiar penibil sa fac o scena… dar nu intelegeam si aproape ca imi venea sa plang de furie (pentru cateva clipe) ca pe asta se duc ultimii mei banuti.  Controlorul se apuca sa imi explice cum sa validez, imi ia banii intr-o secunda si cand ne urcam in urmatorul autobuz imi arata din nou pe aparat ca aveam Cont 0. Si continua sa imi explice, dar din cauza celor doar 3 ore de somn dormite, am oftat din nou si i-am zis “Bine, lasa-ma-n pace, bine…”

Un coleg de-al controlorului “binevoieste” sa ii spuna “Da’ gata, ce tre’ sa ii explici atat, treci la urmatoru’ ” a se citi “i-ai luat banii, treci la urmatoarea prada”

Si da, m-am enervat, dar au fost niste nervi de scurta durata care s-au scurs intr-un oftat prelung, asa cum oftez si acum cand ma gandesc cum am pierdut juma de milion. Si in 10 minute mi-au trecut nervii, pentru ca avusesem o zi prea faina ca sa mi-o stric chiar asa… Si totusi… timp de o ora m-a frustrat intrebarea: unde a disparut calatoria aia de pe card?

Si dupa o ora imi dau seama ce s-a intamplat de fapt. Vedeti voi la cardurile astea e o ciudatenie, scrie pe ele ca sunt “netransmisibile”, insa poti valida de mai multe ori. Si de dimineata, cand am apasat 2, asta am facut de fapt, am validat de doua ori cardul fara sa imi dau seama. Acu’ ce sa zîc.. noroc şî la mulţ’ ani !

A fost vina mea si trebuia sa imi iau amenda ca nu aveam bilet? Da, probabil ca da.

A fost corect cum a procedat nenea controloru’ cand mi-a cerut din senin buletinu’ fara sa imi zica ce vrea si cine e? Eu zic ca nu.

Este un sistem bun asta cu portofasolele electronice? Eu zic ca nu, pentru ca atata timp cat nu ai niste aparate care sa functioneze perfect sau macar in proportie de 90%, fara sa trebuiasca sa fugi ca tampitu’ prin tot autobuzu’ cu cardu’ in mana ca nu vrea sa ti-l taxeze de prima oara, nu ai de ce sa pui asta ca sistem principal de taxare. Eu vreau biletele de hartie inapoi unde stiai o treaba!

Am avut o zi per total foarte misto? Am avut, bai, cu tot cu amenda voastra! Si exista o parte buna in aceasta amenda… daca n-aveam aia 50 de lei la mine sa platesc pe loc, plateam 100 cand imi trimiteau amenda acasa! Pai, da… ca asa tre’ sa fim, optimisti, sa vedem binele chiar si intr-o amenda…

Noapte buna si scuzati greselile din text daca exista, se fac 19 ore de cand n-am mai pus geana peste geana linistita…

8 thoughts on “Despre cardurile RATB si ultimii mei bani – 50 ron

  1. Neah… o amenda nu e mare paguba-n ciuperci, chiar daca erau ultimii mei bani, frustrarea din articol incearca sa redea frustrarea pe care am simtit-o in momentul acela. Pana una alta mi-a trecut, ca viata e prea scurta sa iti pese atat de mult de o greseala neinteleasa, involuntara si neiertata. Asta e 🙂

  2. @ 😐 Nu circul mai deloc cu RATB-ul si deci nu are sens sa imi fac abonament. Iti pasa al naibii de mult de cat de plictisitor sau nu e blogul meu, tu cum reusesti? 🙂 Slow down, take it easy 🙂

  3. Este motivul pentru care imi fac mereu abonament, desi circul rar. Am patit acelasi lucru – de multe ori. O porcarie cu cardurile acestea. Macar cu abonament stai linistit, dar nu e ok. In toate tarile pe unde am circulat (spre vest zic, si ma refer de exemplu la Germania, Austria, Franta) aveau si varianta de bilet. Da’ noi suntem moderni, ce sa spun…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *