Decalogul lui Paler

De fapt, asa am numit eu fragmentul urmator din “Viata pe un peron” de Octavian Paler:

“Am si un decalog aici. Eu l-am scris si tot eu l-am atarnat pe peretele salii de asteptare. Cum ridic ochii, il vad. Si de fiecare data imi repet una din cele zece porunci. De fiecare data una singura, ca sa ma conving s-o urmez.
Iata-le cum suna:
Prima porunca: Sa astepti oricat.
A doua porunca: Sa aspteti orice.
A treia porunca: Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
A patra porunca: Sa nu numeri zilele.
A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.
A saptea porunca: Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.
A opta porunca: Daca gandul asta te ajuta, nu cauta sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
A noua porunca: Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, intr-o grota.
[…] Cea mai grea de urmat e a treia. Chiar imposibil. Cum sa evit amintirile care nu ma ajuta sa traiesc in prezent? Cu ce raman daca alung amintirile? Nu raman cu nimic. Raman cu peretii scorojiti ai garii, cu ciorile, cu tufele de otetari care cresc langa peron. Nu, domnilor, nu pot sa urmez aceasta porunca. In zadar mi-am dat-o. Trebuie sa imi amintesc.”

Maine o sa mai public un fragment din aceasta carte care mi-a placut foarte mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *