de ce nu mi se par OK fanaticii religiosi

Vă ziceam acum ceva vreme că unul dintre subiectele despre care nu vorbesc este religia. Îmi respect propria decizie şi nu scriu despre religie… ci despre fanaticii religioşi. Ca să ne înţelegem de la început poziţia mea e următoarea: cred în Dumnezeu, dar nu cred în biserica. Cred că biserica, cel puţin cea de acum, cea pe care o cunosc, nu are ABSOLUT nimic de-a face cu Dumnezeu. Primesc preotul în casă dacă uit să încui poarta? Da, nu mă lasă bunele maniere să îl dau afară din casă. Merg la biserică des? Nu mai merg. Ţin post? Da, dar nu ca să mă duc la biserică, ci să îmi arăt recunoştinţa faţă de Dumnezeu pentru tot ce îmi dă, nu faţă de preot sau faţă de cei care stau la coadă ca să spună că au înjurat şi că au mâncat ciocolată colegului, lăsată în frigiderul de la birou.

Am o mare problemă cu fanaticii religioşi. De fapt, cu orice tip de fanatici şi am impresia că devin periculoşi la un moment dat. Un om care CREDE în ceva are o şansă mai mare de a îi influenţa pe ceilalţi şi chiar de a fi periculos la diferite nivele. Nu suport această propagandă şi risipa completă de energie pentru a-i convinge pe ceilalţi de un lucru. De ce m-aş duce eu, Mitică, să o conving pe Mărioara că va ajunge în Iad dacă nu toacă ceapa la 0,2 cm? De ce să îmi irosesc eu energia preţioasă pe alţi oameni în acest sens?

OK, puteţi să motivaţi prin faptul că primesc bani pentru oamenii pe care îi aduc în partidul lui Hristos. Poate aşa o fi, dar cred că se vede diferenţa dintre omul care e împins de bani şi omul care chiar e împins de credinţă. N-am nicio problemă cu persoanele de religia x sau y sau care nu au nicio religie atâta timp cât nu încearcă să mă convingă şi pe mine că ceea ce cred ei este ADEVĂRAT sau CORECT. Mi se pare cea mai mare ipocrizie să susţii astfel de lucruri, e ca şi când ai vrea să mă convingi că brazii naturali sunt roşi, iar pământul e din vopsea lavabilă sau orice altă tâmpenie care ţine de science fiction.

Credinţa nu stă în biserică, credinţa nu stă în cele 100 de cruci pe care le faci cu un unghi de fix 45 de grade la stânga şi la dreapta cu viteza corespunzătoare, să nu creadă Dumnezeu că iei în batjocură semnul crucii. Credinţa nu stă în câtă carne ai mâncat, în cât ai înjurat, nu stă în câte mătănii ai făcut, de câte ori te-ai spovedit pe săptămână sau altele asemenea. Nu am nimic nici cu persoanele care se duc la biserică. Dacă unii se simt mai împăcaţi că meargă acolo, e treaba lor, nu am absolut nicio problemă nici cu asta, să nu mă înţelegeţi greşit. Fiecare cu locul lui de reculegere.

Părerea mea e că în orice caz credinţa stă în suflet şi atât. Nu pricep de unde această nevoie de a-ţi exprima punctul de vedere în orice situaţie (adică sunt mulţi care numai despre asta vorbesc) şi mai rău, după cum ziceam, de a-ţi impune punctul de vedere. Nu cred că în faţa altor oameni trebuie să demonstrezi ce ai de demonstrat, ci în faţa celui în care crezi.

One thought on “de ce nu mi se par OK fanaticii religiosi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *