De 100 de ori

De 100 de ori ți-aș atinge cu vârful degetului nasul drept și alb. De 100 de ori ți-aș lăsa vocea să-mi întrepătrundă visul, să mă trezească transpirând și să mă adoarmă.

De 100 de ori m-aș certa cu tine, doar ca să mă împac. De 100 de ori ți-aș prinde gura ca-ntr-un clește în liftul vechi pe peretele căruia scrie zgariat ”5arpe”.

De 100 de ori aș sparge baloanele din restaurant, doar ca să mă prinzi implorator de mână. De 100 de ori aș stinge fitilul în întuneric, doar ochii tăi să lumineze.

De 100 de ori m-aș lăsa mințită de chipul tău senin și de 100 de ori ți-aș prinde sforăitul într-un borcan, doar fiindcă știu că ai liniștea de-a dormi lângă mine.

Dar tu n-ai vrea să-mi vezi ochii dimineața și râsul meu te-ar enerva cumplit, iar în câteva luni mi-aș lua dopuri pentru urechi să nu te mai aud cum sforăi. Ai fugi de mine și eu aș fugi de tine, apoi ne-am întoarce și am mai fi proști un pic.

Încă un pic. Încă un pic până n-aș mai suporta să te aștept pe peron, iar tu n-ai mai suporta să mă știi din nou supărată pe nimic. Am rezista un pic, un pic, nu știu dacă un pic mai mult. M-aș înmuia ca un fulg de nea atunci când  în genunchi ți-ai cere iertare că m-ai lăsat cu masa pusă să te aștept.

Și te-aș ierta de fiecare dată, într-un final. Am obosi amândoi, dar mai repede de cum obosim acum. Ne-am căuta în alte persoane, așa cum tu te cauți disperat acum, așa cum te faci ghem și mă lași să trag firele din tine în mine.

Nu scriu asta fiindcă e Balentines, ci fiindcă am realizat că azi se împlinește fix o lună de când ți-am adus covrigi cu susan.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *