Curierul

Am recitit azi postarea in care va spuneam, cu bucurie, ca mi-am luat chitara. Pare ca a trecut un milion de ani de atunci si totusi nici o luna n-are Leyla. Am scris multe postari personale in ultima vreme sau pentru concursuri asa ca hai sa va mai povestesc cateva peripetii amuzante (zic eu) care mi s-au intamplat inainte de aceasta perioada tulbure.

N-am mai colaborat cu firme de curierat niciodata pana acum vreo 3-4 luni sa zic, cand am castigat o carte pe care mi-au trimis-o prin curierat. De atunci am mai apelat la aceasta forma de distributie si pentru comenzile de pe Emag si am inceput sa am incredere ca e OK sa apelezi la curieri.

Primul

Primul curier care a batut la usa mea a facut o impresie… nu foarte buna. In toiul zilei, la treizeci si ceva de grade afara, stateam in casa, cu telefonul langa mine asteptand ca domnul care urma sa imi livreze cartea sa sune. Stateam linistita, pentru ca m-am gandit ca are nevoie de coordonate sau macar ca o sa se asigure daca sunt acasa, poate eram la serviciu, poate eram la marmacie… poate eram pe buda! Nu era cazul, sigur, dar what if? N-a sunat, in schimb cand a ajuns la mine pe strada, in dreptul numarului la care stau a inceput sa claxoneze. Nu mi-a trecut prin cap ca e el, decat dupa ce o vecina a venit si m-a strigat. Nota 10 pentru subtitlitate. Nu, nu mai stiu de la ce firma era curierul. Nu m-a deranjat extraordinar de mult, dar nu mi s-a parut normal cum a procedat, lucru care mi-a fost confirmat si de ceilalti curieri.

The nice one…

Oh, da…  Tanar, entuziast, atat de dragut… schimba-mi sursa, baby! Pentru ca imi comandasem o sursa de calculator si eram atat de zapacita de la faptul ca era cald si tocmai ii alunecasera pantalonii pe cur cand s-a urcat in duba sa imi dea pachetul incat i-am zis ca nu stiu numarul si seria de la buletinul pe care il tineam chiar in mana. Dumnezeu sa binecuvanteze pantalonii largi de hip-hoper teribilist si pe cel care i-a inventat! Hallelujah!

Sociabilul

Acest ultim curier, care mi-a adus chitara, a pus punctul pe “i” asupra sanatatii mele mintale. Dupa o alta noapte nebuna in care ma uitasem la Friends si dadusem petreceri salbatice si imaginare cu mine insami, ora de trezire din ziua urmatoare avea sa fie stabilita chiar de curier. La 11.00 imi suna telefonul, era domnul care avea sa imi implineasca visul, domnul care o purta pe Leyla in dubita. Din fericire, ma mobilizez destul de repede cand sunt trezita brusc. Lucru cu care oarecum ma mandresc, ca nu imi trebuie 1 ora sa ma dezmeticesc, ci sunt lucida din secunda doi, chiar daca in secunda 3 imi vine sa imi vars ficatii de la faptul ca am fost trezita prea brusc. In orice caz, in 2 minute eram imbracata, cu portofelul in mana, gata sa preiau comanda. Mi-am permis sa ma reculeg putin cat timp domnul de la curierat (foarte simpatic si sociabil de altfel) imi scria chitanta si ce mai trebuia.

Imi tot duceam mana la ochi, ca un copil mic, ametit, dar nu din cauza faptului ca mi-era somn, ci pentru ca ma deranja infectia de la ochi pe care o aveam si tratam la momentul respectiv. I-am multumit domnului de la cureierat ca livreaza sambata, fericire mare pe mine, va dati seama si el mi-a cerut scuze ca m-a trezit. Daca as fi fost mai putin preocupata de chitara probabil ca as fi rosit destul de puternic, dar asa am intrebat retoric “ah, v-ati dat seama, huh?”, apoi am gandit 100 de motive pentru care as fi putut dormi la ora aia, in afara celui adevarat, ca sa ma scuz macar fata de mine, daca nu fata de el. Am intrebat daca a claxonat cand a venit sau m-a sunat direct si mi-a zis ca nu, nu a claxonat “de ce? vi s-a intamplat sa claxoneze vreun curier cand a ajuns?” si i-am raspuns ca de fapt da, chiar mi s-a intamplat si voiam sa stiu daca e o chestie comuna. A zis ca nu se practica si ca mereu suna inainte (asa cum e si normal), ca sa se asigure ca clientul e acasa si poate sa primeasca coletul. I-am multumit inca o data, mi-am luat chitara, i-am lasat o spaga micuta ca a fost dragut si nu as fi vrut sa gandeasca ca-s vaca.

Amu ce sa va zic, dragii mei… o sa mai apelez la curieri? Probabil, mai ales cand o sa am bani pentru ca sunt ei rapizi si practici, dar cu un pret. Mi-am primit coletele intregi? Sigur. O sa ma trezesc mai devreme de 11 in ziua cand stiu ca o sa primesc un colet? Probabil. Am avut ca bonus din partea lor privelistea asupra unui fund dragut fara ca macar sa vreau sau sa visez la asta? Am avut. What more can I ask?? 😀

2 thoughts on “Curierul

  1. Sincer, decat sa ti se piarda tot ce astepti, asa cum mi s-a pierdut mie invitatia la nunta, trimisa de vara-mea, recomandata chiar, deoarece-pentru ca-fin’ca posta romana este cum este.. mai bine apelezi la curier pentru ce-i important. Nu ma intelege gresit, nu era musai sa primesc o invitatie la o nunta la care m-as fi dus oricum, dar ACEA invitatie era asa faina si asa nemaivazuta incat era MUSAI sa o primesc.. 🙁

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *