cum NU mi-am cumpărat aparat foto

Vă povesteam în articolul precedent cum că vreau să îmi iau aparat foto și cum, după fazele de alegere a produsului, m-am stabilit la un Canon A2200. Toate bune și frumoase, în weekend am avut treabă cu luarea acestei decizii. Am căutat, m-am documentat, am cântărit lucrurile, am dormit și am rămas la decizia inițială. Într-un magazin nu-l mai aveau pe stoc, în altul era foarte scump și tot așa. Până la urmă, la recomandarea unui prieten, am zis să mă duc într-un loc specializat. Pe site-ul magazinului, din ce îmi aduc aminte, scria că îl aveau.

Ca o floricică m-am urcat în Bălănica, am lăsat-o la metrou și m-am dus să îmi cumpăr minunăția. Nu era cel mai mic preț, dar oferta includea alte beneficii. Până să plec tot o dădeam în sus și în jos pe Facebook, cum o să fie, ce o să pozez, că abia aștept. Entuziasmul meu l-a retezat tata cu o frază scurtă: ”N-ai, mă, aparat foto? Arunci banii aiurea…” M-am enervat, dar am ales să ignor. Știu eu mai bine pentru ce am nevoie de un nou aparat foto.

Am plecat spre magazinul specializat. Am ajuns relativ repede. La tejghea era un alt client, așa că am așteptat puțin plimbându-mă prin magazin, făcându-mi sânge rău că nu am bani să iau ceva mai performant. Vine rândul meu, tipul de acolo a fost foarte amabil pe tot parcursul discuției. ”Bafta” mea a fost că nu îl aveau nici aici în stoc, îl aveau doar pe cel din vitrină, care, evident, fusese folosit la testare. L-am testat și eu puțin cu ocazia asta.

Aici e partea în care vă spun că am avut dreptate și Canon A2200 e ceea ce îmi trebuie. E mic, se mișcă bine, face poze foarte frumoase și e foarte, foarte ușor. Filmează și HD, are 14.1 MP, zoom x4, perfect pentru ce am eu nevoie: evenimente și poze la diverse produse. Îl aveau doar pe argintiu și eu îl voiam pe negru, dar ce mai conta? Măcar dacă l-ar fi avut. Băiatul de la tejghea s-a dus să întrebe dacă îmi pot da un discount la el. Răspunsul final: Îmi pare rău să vă spun, dar e un discount foarte mic, de doar 7 lei. Puștiului chiar îi părea rău, iar eu abia îmi țineam în frâu lacrimile de frustrare. Am înghițit în sec, am zâmbit, le-am mulțumit și am ieșit din magazin dezamăgită, fără a avea puterea să înjur sau să bombăn soarta. Și totuși din toate astea am mai învățat o lecție despre mine: nu accept second hand când vine vorba de gadget-uri.

Am ajuns acasă cu bine și mi-am updatat statusul de Facebook:

Soarele de septembrie a mângâiat fața tristă a Alexandrei care a ieșit din magazin dezamăgită că nu aveau frumoasa, mica, gingașa și performanta cameră foto Canon A2200… Alexandra și-a înecat amarul într-o shaorma și o bere, căutând alt magazin de încredere care să aibă produsul mult iubit pe stoc.

[Acest articole este 100% adevărat și a fost scris pentru Blogal Initiative – Asortează produsul cu personalitatea ta]

2 thoughts on “cum NU mi-am cumpărat aparat foto

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *