cum am descoperit folk-ul

Știți că-s un om pasionat de multe lucruri, nu? Îmi plac gadget-urile așa că scriu pentru LaptopNews, îmi plac accesoriile așa că din când în când mai fac pentru proiectul personal Handmade by Lexis și îmi place publicitatea despre care scriu pe Time For Ads, tot din când în când pentru că în mare parte Monica ține site-ul viu și se implică trup și suflet.

În ultimii ani am trecut de la un gen de muzică la altul. Nu m-am oprit la unul anume nici acum, ascult mai din toate. De la muzică braziliană la rock la hip hop și așa mai departe. Cert e că muzica românească nu m-a mai atras de când aveam 12 ani și ascultam 3SE și Andre 😀 Da, asta e, am fost și eu copil naiv și troglodit cândva. Toți am fost.

Descoperirile importante se fac din întâmplare, nu? Tot din întâmplare am descoperit și eu de curând folk-ul și comunitatea folk românească. Am scris mai demult despre faptul că am început să îl ascult pe Cosmin Vaman și am tot ascultat melodiile lui, aproape toate și mi-au plăcut.

La evenimentul HP l-am întâlnit pe Vlad Dulea, apoi la Clejani am stat puțin de vorbă cu Marius Matache. Ambii cântă muzică folk și-s foarte talentați.

Aseară în schimb, Cosmin a pus un link pe Facebook cu o melodie cântată de Alina Manole și iar am rămas impresionată. Coincidența a făcut ca cineva cu o seară înainte să îmi recomande o altă melodie de-a ei: Luna Pătrată pe care vă îndemn să o ascultați pentru că e foarte simpatică.

Și de ce a început să îmi placă mie folk-ul? E destul de simplu. În primul rând toți artiștii pe care i-am enumerat mai sus cântă la chitară, big Like din start. Dacă nu reușesc să o învăț pe Leyla, măcar să ascult și eu ce frumos sună chitara în mâinile altora. Al doilea motiv stă în faptul că-s multe melodii cu versuri foarte frumoase, vizuale chiar dacă sunt cântate 🙂 , inteligente, la polul opus față de tâmpeniile promovate la TV.

Evident, n-am cum să închei micul meu articol decât într-o notă tristă. E trist că nu se investește mai mult în genul ăsta de muzică, că rămâne o nișă restrânsă dacă pot să zic așa care nu apucă să fie ascultată decât de câteva mii de oameni. E mare păcat că artiștii adevărați sunt ținuți într-o umbră impusă de puterea banilor, dar cred că până la urmă ei s-au obișnuit cu asta… deși nu știu dacă eu o să mă obișnuiesc vreodată cu ideea asta. Cu atât mai mult cu cât nedreptatea asta nu e numai în muzica folk. Până la urmă mulți mari artiști rămân într-un pseudo-anonimat chiar dacă prin culori, cuvinte sau sunete ar atinge milioane de inimi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *