Câteva pareri legate de seria “Vampirii Sudului”

Vampirii Sudului este renumita serie de romane scrisă de Charlaine Harris după care s-a făcut serialul True Blood difuzat de HBO. Seria are 11 volume în prezent şi… se pare că tanti Harris încă scrie la ele.

Primul volum pe care l-am citit (Morţi până la apus) a fost în 2009, după ce am văzut primul sezon din True Blood. Mi-a plăcut şi cartea la momentul respectiv, deşi nu îmi place să citesc cărţi ale căror poveşti deja le ştiu. Restul volumelor nu le-am cumpărat pentru că, deşi mi-a plăcut primul volum, nu mi s-a părut totuşi atât de bun încât să le cumpăr şi pe restul.

După cum scriam şi acum ceva timp, cărţile au început să fie date împreună cu revistele Bravo şi Bravo Girl la un preţ mult mai mic decât cel din librărie – 11 lei faţă de 25-30 de lei. Din puţinii bani pe care i-am avut am cumpărat deci al doilea şi al treilea volum. M-am oprit la al patrulea şi o să vă spun de ce, chiar dacă mulţi dintre voi o să se supere pe mine.

Am început să citesc al doilea volum. E lectură uşoară, unii ar zice bine lectură de gagici. Ei bine, e o lectură de gagici care pe mine m-a pierdut la acest al doilea volum. N.B. Aici scriu părerile mele, nici măcar nu o să încerc să fiu obiectivă.

Titlurile mi se par… stupide. Toate conţin derivate ale cuvântului moarte. OK, vampiri… vârcolaci… supranatural… înţelegem ideea, nu trebuie să repeţi în absolut fiecare titlu că seria este WOW! despre vampiri! Incredibil. Acţiunea se schimbă foarte repede, cel puţin în al doilea volum mi s-a părut o piftie bleagă faza cu menada. Serialul e cu totul altă mâncare de peşte, după cum mă aşteptam, asta ca să stabilim de la bun început că nu mă refer la el. În carte, menada e un mare fâs care apare la început şi la sfârşit omoară câţiva oameni după care dispare. Dacă îmi spuneţi şi mie care e rostul ei în carte şi ce legătură are cu totul, sunteţi tari. Mi se pare un personaj băgat parcă doar ca să ne arate autoarea că ştie ce este o bacantă de parcă nu are toată lumea Wikipedia.

Unele faze mi s-au părut scrise în batjocură, atmosfera a fost un haos… trecea de la o acţiune la alta, de la o stare la alta, îmi pare că autoarea s-a zbătut tot drumul să menţină un curs firesc.

Am cumpărat şi volumul 3, Clubul Morţilor (da, din nou moarte). Din nou, începutul cărţii mi s-a părut haotic, nu am înţeles foarte bine discuţia dintre Eric şi Sookie, dar în fine… am prins ideea până la urmă. Mi se pare iar trasă de păr atitudinea fetei… ba se băleşte la un vârcolac, ba e cu inima la Bill… who the fuck knows anymore. Şi are un mod sâcâitor de a scrie… prea simplist, s-ar putea ca citite în engleză să aibă alt farmec cărţile astea.

Tocmai de aceea… ma opresc să critic aici. O să termin de citit al treilea volum (sunt pe la jumate) şi pe următorul mă apuc să îl citesc în engleză să vedem, poate e vorba de o barieră lingvistică care se creează. O să mai adaug pe parcurs impresii, deocamdată pot să spun că nu mi-au plăcut.

Ah, bineînţeles, nu se aplică în cazul serialului. True Blood e foarte antrenant şi aş putea spune că e mai reuşit decât cărţile, dar să vedem… mi-ar plăcea să ştiu şi părerile voastre, mai ales dacă aţi citit şi alte cărţi cu vampiri. Eu, de exemplu, citeam Interviu cu un vampir înainte să mă apuc de Moartea la Dallas şi există o diferenţă ca de la cer la pământ între cele două. Practic, nu au în comun decât… colţii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *