Puma Love Thy Planet – unde culoare nu e, nimic nu e

V-am povestit câte ceva despre proiectul Puma Love Thy Planet săptămâna trecută, puteți citi aici ca să vă aduceți aminte despre ce a fost vorba. Pentru că miercuri s-a ivit întâmplarea în care au fost implicați și pantalonii (pe care i-am ”bătut” ulterior cu o curea pentru a sta la locul lor), a trebuit să lucrez niște articole cu o zi dinainte. În fine, lucrurile au fost puțin mai aglomerate săptămâna asta, dar e bine să fie așa, îmi place să am ce face. Singurul inconvenient e că nu am avut cum să scriu despre evenimente în aceeași zi în care s-au întâmplat.

Așadar, am revenit aici ca să vă povestesc despre cum a fost ieri la Puma – Love Thy Planet, un event care s-a ținut în Club Oxygen (unde n-am mai fost până acum) din Sun Plaza. Am intrat, m-a întâmpinat un loc suficient de spațios pentru desfășurare, cu o mare terasă afară – aspect important deoarece vopseaua cu care puteam desena se activa la soare.

M-am întâlnit cu mulți pe care îi cunoșteam, dar cam toți erau deja într-o echipă – aspect important pentru că se formau echipe de câte 5 și fiecare echipă concura cu câte un tricou la concurs. Premiul consistent, de 2000 de euro, se împărțea tuturor membrilor echipei respective.

După ce m-am învârtit ca o găină fără cap prin club, vrând să scap de aglomerația de la înscrieri, am reușit în sfârșit să mă lipesc de un grup. În grup am nimerit cu două fete frumoase, Adina și Floris și cu doi băieți, inconfundabilul Augustin și Florin. După îndelungi așteptări am reușit să ne așezăm la o masă și să ne punem rotițele în mișcare. Ce să scriem? Desenăm? Eu una, sincer, nu m-am gândit niciodată la premiu, vă zic și de ce… Unii dintre cei de acolo erau foarte, foarte talentați. Și da, sigur, am eu multe hobby-uri, mă pricep să mai fac un cercel, o poezie, dar la desen chiar nu mă pricep. Cel mai mare respect îl am pentru cei care știu să deseneze, am impresia că acolo procentajul este mai mare la categoria ”talent”, decât ”educație pe domeniu”.

Am avut la dispoziție 3 culori – roșu, portocaliu și albastru cu care am putut să ne facem de cap. M-am gândit mult ce să scriu pe tricou, voiam să aibă un mesaj. Dacă proiectul se numește Love Thy Planet, eu am zis să scriu Love IS thy planet și ca desen am ales eternul copăcel pe care îl am cusut și pe geantă. I-am pus și niște floricele portocalii – amprente de degete.

BEFORE

BEFORE

AFTER

Mă uitam la tricourile unora, mă uitam la al meu, mă uitam la tricourile unora, apoi iar la al meu… și mi-am zis… e clar, nu poate fi purtat pe stradă. Pe sfârșit mi-am adus aminte că am primit și o geantă de pânză și dacă șabloanele păreau cea mai ”safe” opțiune prin care puteam să fac ceva chiar purtabil, am zis să încerc unul dintre mesaje. Am căutat și ăsta de mai jos mi s-a părut cel mai potrivit:

Acum, vorba Elenei, ”am stricat un tricou, dar m-am pricopsit cu o geantă purtabilă”. Îmi place la nebunie gentuța mea, deși vine sezonul rece și pânza nu e tocmai rezistentă la fulgii de nea sau picăturile de apă. În orice caz, evenimentul a ținut destul de mult și a fost foarte distractiv să îmi exersez creativitatea alături de echipă și să îi urmăresc pe ceilalți cum lucrează. Au fost mai mulți artiști în ton cu atmosfera- muzicieni, un tip care a modelat în lut o pumă (a ieșit foarte fain), niște fete care se ocupau cu origami, pictori etc.

Pentru că vreau ca postarea asta să fie și ca un feedback constructiv, o să spun și câteva dintre chestiile care nu mi-au plăcut. Organizarea n-a fost gândită până la capăt – s-a creat foarte mare aglomerație la înscrieri pentru că:

1. au fost mulți oameni

2. trebuia să semnezi personal și să arăți și buletinul

3. trebuia să apuci să te încadrezi în cele 22 de echipe

Un alt lucru puțin ciudat a fost acela că pensulele și creioanele erau la prinde-cine-poate. În sfârșit, asta n-a făcut decât ca provocarea să fie și mai mare și să desenăm cu mâinile sau cu mini-trafaleții puși la dispoziție 😀 să zicem că n-a fost chiar așa rău. Ba chiar mi-am adus aminte cum e să fii copil când mi-am mânjit palma dreaptă ca să îi las o amprentă lui Floris pe tricou. Am trăit sentimentul ăla de mamă-ce-mișto-e-să-te-murdărești-pe-mâini. Sigur, când am ieșit afară mâna mea s-a făcut portocalie (da, încă nu s-a luat în totalitate). N-are nimic, mă uit cu drag la dungile portocalii și albastre care se mai văd vag pe degete 🙂

O concluzie finală nu știu dacă există, cert e că mie personal mi-a făcut plăcere să iau parte la o asemenea activitate pentru că mi-a stimulat creativitatea și am lucrat în grup. Premiul a fost câștigat de echipa 2, felicitări le spun și eu cu ocazia asta!

Până la urmă așa cum spune noua mea geantă, look on the bright side, dacă stăm bine să ne gândim toate tricourile au ieșit purtabile, fie că e vorba de ieșit în oraș sau de mers la culcare 😀

Experimentalistii recicleaza artistic

Aţi auzit de reciclarea sticlei grolsch? Eu am auzit de la prietenii mei, cei cu Experimentalist.ro, că se caută persoană creativă şi iubitoare de natură.

Laura a dat de blogul meu, Handmade by Lexis (pentru care am ceva planuri special, vi le voi dezvălui după pauză) şi m-a invitat să îmi pun mintea la contribuţie şi să îmi arăt geniul artistic. Şi o să fac asta imediat, din nou, after the break, pentru că trebuie să termin berea mai întâi, nu?

Vorba vine, nu-s băutoare de bere. Dar serios, când o să fac rost de o sticlă grolsch o să o reciclez cu siguranţă. Deja am unele idei, abia aştept să le pun în practică.

Până atunci vă invit să descoperiţi site-ul micilor experimentalişti şi să arătaţi şi voi cât de eco şi imaginativi sunteţi 🙂

"Dacă vrei să scapi, te scap, făă!"

Angel Popescu este “ultimul venit” in echipa celor de la Mondenii. Trebuie să recunosc că o perioadă nu prea mi-a mai plăcut emisiunea lor, a fost foarte slabă. Nici la ultima ediţie nu m-am uitat, însă am găsit pe youtube fragmente şi vrăjitoarea Samuela (interpretată de A. Popescu) este absolut bestială. Am râs până n-am mai putut când am viziont scena. Mi-am zis… uite un rol care i se potriveşte bine! Îmi mai place cum îl imită pe Hagi şi Mitică Dragomir. Bravo!

Filmul de scurt metraj

Mă gândesc să iau nişte cursuri de actorie, întotdeauna mi-am dorit şi vreau să văd măcar cum e. În generală şi în liceu şi de fiecare dată când s-a ivit ocazia şi am încercat “marea cu degetul” în domeniul ăsta, mereu am eşuat. Fireşte, consider că au fost nişte situaţii destul de redundante. Profesorii alegeau pe cine plăceau, eu nu mă manifestam de frică să nu fiu interpretată greşit. În fine, până una alta, m-a atras mai mult regia şi scenografia, filmele… unii ştiu mai bine povestea mea cu acest domeniu. În seara asta am ajuns să vizionez filmul acesta de scurt metraj şi mi-a plăcut fantastic de mult. Mă regăsesc mult în el şi în povestea celor doi… pentru că uneori nu ai nevoie decât de semne. Via.

În curând o să scriu ceva serios, dar până atunci mai e

Azi nu prea am despre ce să scriu. Să scriu despre cum am dat cu curu’ de pământ în drum spre serviciu din cauza poleiului de pe jos? Da, mi s-a umflat mâna, toată lumea ştie asta şi până acum mi-a trecut aproape de tot. Mă mai doare, da’ deh… cu siguranţă mi-o trece până m-oi mărita (deci mi-o trece până niciodată :)) ) Mă speriasem iniţial, să nu fie vreo entorsă ceva… dar nu a fost şi nu e. Am lucrat mai greu, dar asta e… rahaturi se mai întâmplă. Pastele cu sosul făcut aseară nu mi-au priit, pe la prânz mi s-a făcut cam rău. Poate a fost şi de la aerul închis, mă rog, nimic important.

La întoarcerea spre casă metroul a venit dupa 15 minute atât încât era foarte aglomerat şi l-am aşteptat pe următorul care a venit la diferenţă de 3 minute. Aşa da, taică! = am avut loc sa urcăm. Trebuie să încep să îmi fac planuri pentru weekend, vreau să ies cu mai multă lume… cu oameni pe care nu i-am mai văzut de ceva vreme şi cu care abia aştept să mai vorbesc. Sper să fie vreme fromoasă să nu îmi fie scârbă să ies din casă. Mă gândesc cu groază că începem iar cursurile în curând şi că tre să mă duc pe la secretariat să fac rost de câteva informaţii. Information is power, de-aia toate secretarele sunt naşpa. Ele îşi dau seama de valoarea informaţiei. Până una alta, să mai caut reţete pe net, vreau să fac ceva dulce pentru micele dejune din următoarele zile că m-am săturat de fructe. 😀 Şi o să vă ofer doza de râs… şi vă spun noapte bună.

Traduceri :

Adunatii Copaceni – Gathered Tree People
Afumati – Neversober
Baicoi – Youball
Buhusi – Boo
Buzau – Really Fat Lip
Calarasi – Silly-dressed Folks on Horses
Ciorogarla – Nigger-River
Constanta – The Steadiness
Dor Marunt – Miniature Melancholy
Husi – Shoo
Navodari – Networkers
Onesti – The Sincere
Pitesti – Youdohide
Satu-Mare – The Rather Roomy Rural Community
Slatina – Slut Tina
Slobozia – A Very Wrong Local Tradition
Târgu Frumos – The Aesthetically Pleasing Bazaar
Urlati – Gimme Some Noise
Voluntari – Town of Unpaid Assistants

Noapte bună!

Lovable with exceptions

Mulţi dintre voi, cei care nu aveţi pisici/cărora nu vă plac pisicile , nu vor vedea aceste filmuleţe la fel de amuzante cum le-am văzut eu şi sor’ mea. Exact comportamentul ăsta îl are şi pisica mea de foarte multe ori, eu m-am regăsit mai mult în primul clip şi sor’ mea în al doilea. I hope you enjoy…

p.s. normal că fazele de la sfârşit (când schimbă postul tv şi când îi dă o bâtă în cap tipului, sunt exagerate, dar restul…. man, it scares me)

Simon’s Cat in “TV Dinner”

Simon’s Cat in “Cat-man-do”