Inca un an, inca un cuvant

Oh boy, iar a venit vremea sa ne luam ramas bun de la inca un an.  Si ce an! Habar n-am cum a fost al vostru (poate imi scrieti in comentarii), dar al meu a fost plin cu petreceri, plecari, intamplari, poze, oameni si alte noutati. Am recitit articolul de anul trecut pe care l-am scris pe 31 decembrie 2013 in care scriam ca ” Sper ca pe 31 decembrie 2014 să vă scriu aceleași lucruri, numai de bine, fără regrete și amărăciuni.” si uite ca ma pregatesc sa va scriu ceva pe aproape.

2014 nu stiu cand a trecut, am o imensa frustrare legata de cum trece timpul si cat de repede avansam in viata. I mean damn! Ieri era 2012, alaltaieri 2013, azi ne luam deja adio de la 2014 ca sa intram in 2015. Cineva sa opreasca clepsidra, abia avem timp sa respiram.

Uneori ma incearca un sentiment de claustrofobie, am impresia ca-s intr-o cutie ai carei pereti se micsoreaza din ce in ce mai mult, pana cand imi dau seama ca nu sunt doar eu acolo, ci intregul mapamond si ma linistesc. Macar nu-s singura.

Ar trebui sa descriu 2014 intr-un cuvant, asa cum am facut-o anii trecuti, yes? 2012 l-am descris ca fiind fragmentat, apoi 2013 a fost real, 2014 pentru mine a fost extrem de agitat. Daca din 2010 nu mai iesisem din Bucuresti, anul asta am iesit de 5 ori si tare frumos a fost. De fiecare data a fost diferit, mi-am creat o gramada de amintiri, experiente, am ras, am cunoscut si mai bine oamenii de langa mine, am iubit, am urat, am plans, m-am ambitionat, am depasit obstacole, stari de rau, oboseala, am mancat chestii noi, am vazut chestii noi, am fugit. Am fugit continuu, cum poate ca n-am fugit vreodata.

924546_1514361855444830_1923116549_n

Am fugit de la munte la mare, la munte, acasa, la birou, la munte din nou, la deal, am fugit intr-un suflet. Am ramas fara suflare la sfarsit de an, dar acum ma odihnesc, caci la anul o iau din nou din loc. Si aceleasi temeri ma incearca, fiindca iar urmeaza necunoscutul, alte 12 luni si 4 anotimpuri in care nu stiu nimic sigur din ce mi se va intampla. Dar e bine, e ok, ca m-am invatat cu fricile astea si cu faptul ca nu avem nici 50% control asupra lucrurilor care ni se intampla.

IMG_1452 - Copy

E 31 decembrie 2014 si va scriu, asa cum am sperat anul trecut, numai de bine, fara regrete si fara amaraciuni. Am mai inotat printr-un an si iata ca ies din el un alt om, cu parul rosu si cu si mai multe ambitii. N-am suficiente cuvinte in minte incat sa va descriu recunostinta pe care o am pentru 2014 si cat de mult ma bucur ca anul asta toata lumea a fost bine, intreaga, n-am mai pierdut pe nimeni, ba chiar am castigat.

10584597_1520966258117236_1874906866_n

In momentul asta nu am numai tot ce imi trebuie, am tot ce imi doresc. Si nu, nu simt fericire euforica, ci pura recunostinta rationala. Sunt vie in gandire si vad tot ce imi este dat, acum, la sfarsit de an si Doamne, ce de schimbari 🙂

10606543_10152683737464357_697918732446485415_n

Pentru 2015 imi doresc sa iau deciziile corecte si imi doresc sa fiu cumpatata, sa fim sanatosi si sa avem liniste, evident. Ca de obicei, tot trec pe lista o crestere profesionala si una personala, sa imi inving temerile, sa risc si sa ajung ulterior la succes, over the top. Sper sa privesc mai mult inainte decat inapoi, sa fac pace cu toate viforele care-mi dau tarcoale si sa construiesc. Sa nu incetez sa construiesc alaturi de toti oamenii pe care ii iubesc si care ma iubesc. Multumesc tuturor pentru toate si pentru tot, multumesc ca ati facut parte din anul meu misto 🙂 Va iubeste panda!

10891107_380483345444290_932614722_n

Sa ne vedem/citim intr-un 2015 bogat in zambete, bancnote, petreceri si fericiri ca asa ne sta bine. La multi ani!

4 dorinte si un pic

Mai sunt câteva ore și părăsim 2013. Nu pot să zic decât fuck! Pentru că 2013 a fost un an bun pentru mine, poate cel mai bun de până acum, un an în care mi s-au îndeplinit câteva dorințe. Bine, cea mai mare era aceea de a-mi lua o mașină, ceea ce nu s-a întâmplat, dar nu-i nimic, se reportează! 🙂

Celelalte au fost mai importante, am avut sănătate și liniște în familie și mi-a mers bine pe plan profesional ceea ce mi-am dorit destul de mult. Dovada: Retrospectiva 2012 și planuri pentru 2013

2013 pentru mine a fost și un an cu momente frumoase de care o să îmi amintesc cu drag. S-au produs multe schimbări și nu toate au fost rele, mi-am luat doza de fericire de la anul ăsta, așa mai redusă cum a fost ea. Am luat tot ce mi s-a dat, am păstrat în mine lecțiile, deși nu pot să zic că am avut așa mult timp să reflectez asupra lor.

Nu știu dacă în 2013 am crescut mai mult, nu pot să pun fix degetul pe axa în care mă aflu sau pe drumul pe care am luat-o. De multe ori mi-e teamă să mai gândesc lucrurile în profunzime, le iau așa cum sunt, dă-le-n mă-sa. What’s the point of it? Mă automotivez spunându-mi că ”mă descurc eu”, ceea ce de multe ori ajută când sunt în vreun impas de orice fel.

Dacă ar fi să descriu 2013 într-un cuvânt ar fi: real. Cred că am devenit un pic mai realistă, deși mai am scăpări în care ajung să mă gândesc la lucruri imposibile.

Pentru 2014 (wow, nu-mi vine să cred că am ajuns la anul ăsta) îmi doresc cam aceleași lucruri pe care le-am avut în 2013: sănătate, liniște și realizări profesionale. Apoi trec din nou mașina că poate o să am mai mult noroc și încă un mic ceva pe care-l las la latitudinea soartei.

Planuri nu știu dacă să îmi fac, nu-mi promit nimic, dar poate o să reușesc să fiu și mai răbdătoare, să iau decizii corecte și să am ceva mai multă încredere în mine. Profesional nu-mi propun decât să cresc, să mă dezvolt, să am ambiții și să cred cu mai multă tărie în visele mele. Unele au rămas în stand by de multă vreme și nu e bine, plafonarea n-are ce căuta în 2014-le meu 😀

Cam atât despre dorințe, ani, timp și schimbări. Sper ca pe 31 decembrie 2014 să vă scriu aceleași lucruri, numai de bine, fără regrete și amărăciuni. Vă doresc un an energic, în care să descoperiți oameni super tari și în care să vă bucurați de viață sănătoși, alături de cei dragi!

La mulți ani!

Filme si Jocuri de Craciun

Încep să simt și eu pământul sub picioare după 2-3 zile de hibernat continuu. Adică mi-a luat ceva să mă recuperez după serviciu/cumpărături/curățenii etc. Sunt foarte mândră de faptul că am dormit câte 10-11 ore pe noapte în FIECARE noapte și în timpul zilei câte 2-3 ore, azi am luat totuși o pauză căci seara trecută am cam stat cu ochii pe pereți și gândurile atârnate.

Dar ce putem face în zilele astea de sărbătoare în afară de somn-mâncat-băut-somn-somn-băut-mâncat-somn? ”Filme și jocuri” e răspunsul în cazul meu. Cu filmele nu prea am avut cine știe ce noroc, cu jocurile da, însă și de ele m-am plictisit relativ repede.

Filme văzute:

Rare Exports e un film cu un Moș Crăciun altfel. Aseară l-am văzut și mi s-a părut chiar bun pentru că:

  • actorii joacă bine
  • e un film finlandez cu acel aer sinistru pe care numai europenii știu să îl creeze
  • vine cu ceva nou și o perspectivă diferită asupra Crăciunului

Am început să mă uit la serialul Dracula din pură curiozitate și, recunosc, pentru că am o pasiune pentru Jonathan Rhys Meyers (oh, well) Impresia mea după primul episod: nu e cine știe ce. Poate o să îi acord o a doua șansă, n-o avea degeaba 7.5 pe IMDB.

Rise of the Guardians l-am prins pe HBO cu o seară înainte de Ajun și a fost o surpriză extrem de plăcută. Credeam că am văzut toate animațiile bune, dar se pare că nu. Aventurile celor 5 eroi – Moș Crăciun, Iepurașul de Paște, Zâna Măseluță, Moș Ene și Jack Frost sunt amuzante și creative, nu te plictisești și chiar merită văzut.

This is the End l-am văzut pentru că era în topurile de pe internet… nu știu de ce, este o mare porcărie. O parodie expirată la care cred că am zâmbit cel mult, în rest tot ce o să țin minte despre acest film e cât de prost a putut fi. Bleah 🙂

Rabbit Hole este unul dintre cele mai triste filme pe care le-am văzut în ultimii ani. Dacă stați prost cu psihicul, nu-l recomand… dacă stați bine cu psihicul, nu-l recomand. Nu-l recomand și gata, ce atâtea discuții și mai ales nu-l recomand în seara de Ajun cum am ajuns eu să îl văd. Fuck. E un film bun, iar actorii joacă remarcabil, însă povestea e prea de categorie grea. M-am uitat la o oră de Donald Duck ca să îmi revin după el (și da, a mers remediul)

Jocuri:

Nu mă consider cine știe ce gamer, sunt unul mai mult de nevoie 😀 dar sincer, de când am aflat și încercat Path of Exile (un joc 100% gratuit) nu mă mai plictisesc așa repede. E un RPG foarte complex și extrem de bine realizat. Azi am jucat și în rețea cu alți jucători (din alte țări) și a fost și mai tare decât credeam. Oricum cred că deja după un anumit punct nu prea mai este pentru o singură persoană, ci mai mult pentru un grup de persoane. Misiunile-s foarte grele, monștrii-s din ce în ce mai greu de doborât și eu una am cedat. Am intrat în tot felul de rețele și am format echipe, voi jucați? Ar fi tare mișto să adun câțiva cunoscuți laolalta (be my friiieeend :)) )

Outcry este mai vechi, l-am cumpărat din hypermarket zilele astea și nu m-a prins deloc. E clar, dacă nu e cu pușchi-pușchi sau satâre după ceafă tot degeaba.

Jocurile pe Facebook le-am rupt în două… Le-am privit și ca pe research, dar și din plictiseală. Am încercat mai multe tipuri de poker și am ajuns la concluzia că Governor of Poker rămâne cel mai tare. Azi am reușit chiar să câștig, am ajuns de la 400 de dolari la vreo 5000 de dolari, ceea ce nu mi s-a întâmplat nici când jucam pe telefon. Și știți de ce? Pentru că am avut norocul să dau de jucători destul de slabi, hehehe. Screw you Luis Miguel! 

Ce mi-a mai plăcut a fost: Crazy Penguins War (care mi-a adus mult aminte de Worms), Angry Birds Friends – care, însă, nu exploatează suficient, după părerea mea, jocul cu oponenți adevărați… sau poate încă nu am descoperit eu cum să joc cu alții fără să folosesc blestematul buton share/invite friends. Am încercat să joc și Scrabble Mattel, dar n-am înțeles cum și deja îmi pierdusem răbdarea. O să tot caut jocuri pe Facebook care merită încercat, până una alta aștept sugestii de la voi.

E interesant (apropo de jocurile pe Facebook) cum mi se păreau așa o pierdere de vreme și o tâmpenie. Mă enervau invitațiile la orice tip de joc, bine, asta chiar e enervant. Cât am jucat am încercat să nu trimit nimănui niciun fel de porcărie din aia, sper că am reușit. Dacă n-am reușit, sorry! Ce vreau să zic e că mi-am schimbat părerea și nu-s chiar așa rele, dacă găsești unul care-ți place, e chiar distractiv.

Data viitoare o să încerc să nu mai detest un lucru până nu îl încerc, la fel ca și cu oamenii, poți avea parte și de surprize plăcute. 

p.s. #fieca lenea sărbătorilor să vă cuprindă și pe voi așa cum m-a cuprins pe mine acum, după o oră și ceva de scris și să îmi iertați greșelile de mai sus 😀

Va multumesc!

Anul trecut pe vremea asta primeam unul din cele 4 cadouri de la mama – un set de accesorii din argint. Am fost recunoscătoare familiei mele din tot sufletul pentru tot ce au făcut, pentru urări și cadouri, pentru orice fel de susținere pe care mi-au acordat-o de-a lungul anului și de-a lungul vieții. Și le-am fost recunoscătoare cu atât mai mult anul trecut pentru că… în mare parte doar ei erau prin preajmă, dar mi-au fost suficienți pentru că până la urmă sunt de două ori mai mult decât au alții.

Anul ăsta însă împart recunoștința, din fericire, cu o mare de oameni… Lucrurile stau altfel acum, s-au schimbat foarte multe. Chiar dacă am avut mici momente de nemulțumire de acum un an încoace (cred că toți le avem, că de-aia suntem oameni), am încercat mereu să rămân concentrată pe ceea ce e pozitiv și să nu pierd din vedere de la ce am pornit.

Azi și ieri am deschis ochii și am văzut pentru prima oară extrem de clar paralela dintre ce era și ce este. Acum:

Aparțin unui colectiv – lucru pe care mi l-am dorit continuu de multă vreme, pentru mine este esențial să lucrez în echipă și să mă înțeleg bine cu oamenii aceia (astea chiar nu-s baliverne de trecut interviuri). Cât nu am aparținut unui colectiv m-am simțit extrem de vulnerabilă și out of place. Faptul că acum aparțin de un loc mă ajută foarte mult să mă dezvolt și să aspir la mai mult, mă ajută să fiu mai stabilă din multe puncte de vedere (mai ales psihic).

Am câteva scopuri bine definite cu ceva mai multe șanse de realizare – which is awesome! pentru că înainte nu erau decât niște scopuri principale la care nu puteam ajunge fără cele secundare, iar acum am mai urcat o treaptă.

Există 2-3 oameni care mi-au devenit dragi și de care m-am apropiat mai mult în feluri diferite – nu pot să spun cine sunt și în ce circumstanțe i-am cunoscut însă indiferent de ce s-ar întâmpla în viața asta imprevizibilă și pe ce cărări ne-om duce, nu o să îi uit niciodată. Mi-au marcat multe momente frumoase anul ăsta și n-aș fi avut cum să le cer mai mult.

Am picat într-o pasă proastă acum câteva zile, dar foarte proastă și nu știu nici eu exact care au fost motivele și de ce mi-am revenit așa greu din ea. O fi fost din cauza neputinței că nu pot opri timpul în loc, însă adevărul e că anul ăsta nu am primit doar mai multe cadouri, mai multe urări, pupături, îmbrățișări. Anul ăsta am primit mai mulți oameni noi și buni în viața mea. Ăsta e adevăratul cadou și pentru asta vă mulțumesc vouă și oricui m-a făcut să vă întâlnesc.

Cu o notă de încheiere mai vreau să zic un lucru… Acela că de acum câțiva ani îmi tot doresc o zi normală și răcoroasă, în care, eventual, să merg la serviciu sau să am o preocupație, să nu stau să mă gândesc cum să omor ziua liberă. Anul ăsta le-am avut pe amândouă și am fost cu adevărat mulțumită, mai bine nu se putea!

M-am reapucat de martisoare handmade

Weekend-urile au început să treacă mult prea repede, de fapt timpul a început să treacă mult prea repede. Mă simt ca într-un film în care regizorul arată pe fast-forward cum se înalță luna, coboară, se înalță soarele, coboară și tot așa.

În sfârșit, weekendul ăsta am apucat să lucrez mai mult la mărțișoare fiindcă, da, m-am apucat și anul ăsta să fac. Ba chiar o să merg și la un târg 🙂 Vă invit cu mare drag acolo, poate mă trageți de mânecă să schimbăm două vorbe. Chiar o să fie primul târg la care voi participa, sper să nu fiu dezamăgită și să și câștig ceva din toată treaba asta, nu doar experiență.

Retrospectiva 2012 si planuri pentru 2013

Tăiem încă un an de pe listă și nu îmi dau seama exact dacă e de bine sau de rău faptul că nu știm unde s-a dus timpul. Unde s-a dus? Ne-am distrat? L-am trăit? Ținem minte ce-am făcut cu el și unde l-am pus? A meritat? Aceleași întrebări ca la final de an – când s-a făcut decembrie? Cum de urmează deja ianuarie? Ce-am făcut și ce facem mai departe?

Retrospectiva 2012:

– am cunoscut mulți oameni noi, unii cu care am rămas și prietenă și am mers la multe evenimente

– am pornit Time for Ads

– am continuat să șofez

– am continuat să merg la interviuri și ulterior…

– m-am angajat

– am reușit să îmi fac cărți de vizită pe ultima sută de metri

– am luat licența cu 8

– am făcut mărțișoare, accesorii și huse pentru device-uri

– am continuat să scriu pe blog și continuu să public și pe Digipedia din când în când

– am scris cu diacritice

– mi-am vândut netbook-ul

– am câștigat diverse lucruri mișto cu blog-ul și m-am implicat în campanii

– am pierdut nopți întregi filosofând și vorbind tâmpenii

– am iubit de multe ori

– am îmbrățișat de multe ori

– am fost la concertul Evanescence

– mi-am cumpărat un nou aparat foto

– am iertat și am pus punct unor etape prin care am crescut

– am fost recunoscătoare pentru ce am avut, mai ales pentru sănătate

– am regretat mai puțin unele decizii, mi le-am asumat și am depășit momentele de impas

– am testat gadget-uri

– (și acum părțile mai puțin bune) m-am distanțat de unii oameni

– a murit unul dintre câinii pe care îi aveam

– am început de 2 ori mai multe cărți pe care nu le-am terminat

– n-am învățat să cânt la chitară

– n-am reușit să ajung la munte sau să plec oriunde altundeva

– n-am reușit să îmi cumpăr/construiesc o casă pentru păsări, am renunțat la idee momentan

– mi-am pierdut perspectivele pe care le-am recuperat, pe care le-am pierdut din nou și pe care le-am recuperat…

E 31 decembrie, 12.05 AM și îmi dau seama cât de fragmentat a fost 2012 pentru mine. Ăsta e cuvântul, fragmentat, cu oameni care au intrat și au ieșit din viața mea, cu oameni care au revenit, cu drumuri și sute de articole, proiecte începute, terminate, prea puține chestii concrete realizate. Și totuși zilele s-au dus, s-au scurs și altele urmează să se ducă. Bine, sunt doar constatări, pentru mine e importantă familia și că-s ei bine, nu restul detaliilor ce contează mai puțin 🙂 Restul sunt nimicuri, așa că să privim înainte, să vedem ce listă alcătuim pentru 2013. Pentru noul an eu vreau așa (pe lângă sănătate și liniște, evident):

– să cresc mult mai mult pe plan profesional

– să-mi iau mașină (neapărat)

– să nu mai pierd perspectivele nici măcar temporar

– să nu mai am așteptări de la ceilalți, fie ei apropiați sau nu

– să continuu să scriu, blogul face 6 ani în februarie! 🙂

– clar trebuie să ajung la munte cândva, trebuie pur și simplu, nu știu cum sau când, dar știu că trebuie

– să-mi păstrez calmul, ambiția și să am mai multă răbdare

O să mai completez listele până diseară. Dacă nu, vă urez de pe acum La mulți ani! și mulțumesc tuturor celor care au trecut pe aici și m-au citit, tuturor celor care au fost alături de mine, tuturor celor care m-au încurajat să îmi urmez planurile și să acționez mai mult decât visez 🙂

 

Traditia bez(n)metica de Craciun

La 11 m-am trezit hotărâtă clar să fac treabă – curățenie, ordine și disciplină. Pisica dormea lângă mine, în plapumă, însă am deranjat-o, eu, crudă ființă, fiindcă nimic n-avea să îmi stea în calea fericirii de a face curat pentru Crăciun.

M-am îmbrăcat, mi-am prins părul într-o coadă de cal. O șuviță îmi cădea peste ochi, am prins-o cu o clamă. O fi sexy, dar nu-i practic. M-am uitat în jur – haos în cameră. Aseară nu mi-a mai păsat ce las pe unde, știam că urmează o zi de curățenie. Laptop-ul era undeva pe jos alături de materiale și cutii cu ace și papiote. Cablurile împânzeau biroul, o cană și un pahar, praf peste tot, haine împrăștiate.

Pisica se uită urât la mine că n-am vrut să mai lenevesc cu ea. Drept să spun aveam și nevoie la budă. Și după ce am ridicat și am pregătit totul pentru aspirator și mop și tot ce trebuie, am dat să deschid becul. Am apăsat de două ori pe întrerupător și îmi dau seama că Enel va avea din nou un frigider plin cu carne. Și nu toată de porc.

În așteptarea curentului pierdut

Am ieșit pe hol, am mai probat un bec. Nimic. Era clar. 11 dimineața, 24 decembrie, scenariul se repetă încă un an. Este deja o tradiție impusă pe care noi o avem… ah, noi și încă câteva străzi. Am mâncat lapte cu cereale și mi-am băut cafeaua apoi am așteptat. Și am așteptat. Și am așteptat. Nimic. Se făcu ora 12… 13… 14… tot nimic. Mă apuc să dau cu mătura și pe la vreo 15.30 ne apucăm să împodobim bradul. Ah, da, am sunat și să facem reclamație și, evident, ne-a luat ceva să găsim numărul de telefon bun. Se pare că binecunoscutul 0219291 nu mai e tocmai disponibil. Am aflat astfel că o să vină la 18. Dap, 7 ore de curent întrerupt teoretic. Și, cum să vă spun, curent întrerupt înseamnă la noi – fără apă, fără căldură, fără nimic. Vorba lui tata: fără curent te duci înapoi cu 50 de ani.

Mama a făcut cozonacii la lumina lanternei (și tot i-au ieșit groazv, binecuvântate fie mâinile ei!) și după multe injurii, râsete și mâncat sarmale la lumânare, la 18 ne-am dus în cameră și ne-am culcat. Evident, la 19 a venit curentul. Yeap, 8 ore ne-au ținut. Probabil echipa care a fost trimisă pe teren a fost și cinstită pe drum sau ceva de genul și n-au reușit să rezolve mai repede problema.

La 19.30 spălam chiuveta la baie, la 20.30 dădeam cu mopul. Parcă tot nu mi-a venit să le las pe mâine, plus că am vrut să fiu cuminte ca să vină Moșul. Și a venit! 🙂 Am primit anul ăsta cam tot ce mi-am dorit și poate că până se termină luna, înainte de 2013, o să mai primesc ceva important. Poate cel mai important, it’s right there…

Întunericul, moment de reculegere

Stând și așteptând (urăsc să aștept) m-am gândit la multe lucruri care s-au întâmplat anul ăsta. Și m-am gândit cum am ajuns dintr-un loc în altul, cum am întâlnit un om sau altul și din nou mă simt ciudat. Ca un om cu prea puține sertare, care nu poate cuprinde tot ce a fost și tot ce e și unde am ajuns, de unde am plecat și pe cine am întâlnit și cu cine am vorbit și ce am realizat sau nu. Mi-am adus aminte de multe, am retrăit ușor unele senzații și m-am întristat. Da, ca un moș sau mai bine zis ca o babă nostalgică.

Acum stau pe scaunul vechi din piele roasă, pisica e în brațe. Sunt în pijama, am părul împletit, pe jumate ud. Am făcut baie și mă doare spatele de la rapiditatea cu care am încercat să fac ordine, cred că mă voi uita la un film. În ciuda zilei de azi, în ciuda stării de nervozitate și atmosferei nebune (la propriu), în ciuda singurătății și în ciuda prafului pe care l-am șters abia succint de pe amintiri… în ciuda dorului pe care îl resimt atât de aspru pentru unele persoane, mă uit în jur. Așa, da, în pijamaua veche, cu tălpile reci, mă uit. Și văd că am tot ce îmi trebuie, nu am cuvinte suficient de mari cât să exprime recunoștința mea. Și vă doresc și vouă să vă uitați în jur și să vedeți că aveți tot ce vă trebuie, vă doresc și vouă înțelepciunea și tăria să treceți peste unele lucruri și să vă găsiți liniștea, așa cum am găsit-o și eu. Am alcătuit un video pentru voi mai jos, e realizat cu noul Canon A3300 și editat cu Movie Maker-ul pentru Windows 7, cadoul meu pentru voi!

Zilele astea o să ne citim mai des probabil, până una alta mă uitam oftând la articolul (extrem de tâmpit de altfel) pe care l-am scris în 2008 intitulat Crăciun în beznă. V-am spus că pana de curent de sărbători e tradiție impusă de Enel de ani de zile, nu? 🙂 Tschuss.

Ce n-am facut de 1 Mai

Deja m-am săturat de tâmpeniile de la TV cu „oamenii au fost la mare”, ”oamenii au fost la ștrand”, ”oamenii au fost în parc”. Oare nu e normal să te relaxezi în ziua ta liberă? Eu de exemplu vreau să vă spun ce nu am făcut.

Nu am ieșit în parc, nu am făcut mici, nu am făcut grătar, nu am mers în Vama Veche, nu am fost nici la munte, nu am jucat șah la soare, nu m-am pupat la soare, nu am fost la Mogoșoaia, nu am stat nici pe net deși am apărut toată ziua on pentru că am lăsat calculatorul deschis și am mai trecut în lehamite o dată la câteva ore. Nu am băut bere și n-am dormit, n-am cântat la chitară, nu am scris părerile personale despre WOW12 pentru că nu mă simt încă inspirată.

Nu m-am uitat nici la TV decât foarte puțin. Dar uite ce am făcut:

Am cusut toată ziua la copacul ăsta și la panglica mov de deasupra. Sacoșa din pânză am primit-o la un eveniment prin iarnă, încă de pe atunci tot aștept ocazia să o personalizez, să o colorez. Și mama mereu râde de mine că nu știu să cos 😀 Îmi zice că eu nu știu decât să cos saci, eh, nu știu dacă mi-a ieșit perfectă panglica sau copacul, dar mie îmi plac și cred că sacoșa seamănă din ce în ce mai mult cu ceva ce aș purta. Trebuie doar să îi mai pun un fermoar și gata, abia aștept.

Și am mai făcut curat, ordine, am cules o poveste pe care, din nou, abia aștept să o scriu, m-am jucat cu pisica mult și m-am recules după niște săptămâni criminal de ocupate. Am luat și Paxeladine pentru gâtul meu cam umflat, cred că nu scap de medic până la urmă, nu vrea să cedeze. În sfârșit, urmează să revăd niște filme cu Jim Carrey. Hai, vă provoc să îmi spuneți ce nu ați făcut azi și mai ales ! să îmi spuneți cum vi se pare sacoșa mea de pânză 😀

De ce urasc barbatii 1 si 8 Martie?

Pentru că:

1. sunt sărbători costisitoare pentru ei, dar pentru asta există Comandamartisoare 🙂

2.  e aglomerat in târguri, dar pentru asta există Comandamartisoare

3.  găsesc numai kitsch-uri, nimic original, dar pentru asta există Comandamartisoare

4.  nu au timp să cumpere mărţişoare, dar pentru asta există… v-aţi prins, nu? 🙂

Şi multe alte motive de la care am pornit pe drumul comandamartisoare.wordpress.com . În mare, acesta nu este un articol plătit prin care vă vând gogoşi aburinde, ci doar o modalitate de a vă atrage atenţia asupra noului proiect Handmade By Lexis. Proiect la care participă şi Monica, împreună cu care muncesc la mărţişoare, accesorii şi promovare. Intraţi pe site şi spuneţi-ne ce părere aveţi sau daţi mai departe dacă vă place ceea ce găsiţi. Acceptăm şi apreciem orice critică constructivă 🙂

De asemenea, puteţi fi cu ochii în patru şi pe blogul alte-lucruri, în cazul în care aţi uitat de el. O să mai postăm şi acolo lucruri faine pentru Valentine’s Day şi nu numai.

Planurile pe 2012

Planurile pe 2012 nu există la mine în ogradă. De fapt… există, pe luna ianuarie şi atât… planuri concrete. Dorinţa principală per total rămâne aceea de a avea sănătate şi linişte, eu şi toţi ai mei. Nimic pe lumea asta nu e mai important ca asta. Ce rost să îmi fac planuri pe perioadă mai lungă de o lună-două, când totul se poate schimba într-un moment?

In sfarsit, hai sa va zic ce mi-ar placea sa reusesc anul asta… desi nu fac un scop din dorintele astea. Mi-ar placea sa:

– cresc si mai mult pe plan profesional si personal (OK, la asta lucrez mereu)

– ajung sa vad muntele intr-o excursie lunga/scurta

– imi pun un proiect de-al meu pe picioare

– fiu mai optimista

– continuu sa conduc masina periodic

– imi cumpar un gadget misto si util

– imi fac mici modificari in camera

– reusesc sa imi fac analizele de sange

– imi organizez timpul mai eficient

– vorbesc cu prietenii mai des si sa ies cu ei mai des

– ma uit la mai multe seriale

– termin toate cartile pe care le-am inceput anul trecut

– sa il intalnesc personal pe Dan Puric si sa stau macar 5 minute intregi de vorba cu el

– … *loc de completare*…

2011 mi-a adus niste lectii importante, nu vreau sa le uit. Am invatat multe si sper ca anul asta sa aplic tot ce am invatat si sa imi mearga binisor, sa reusesc in ce imi propun si poate chiar mai mult… Pe 31 decembrie 2012, daca o sa fie totul bine si o sa ma tina Dumnezeu sanatoasa, daca o sa imi aduc aminte si o sa am timp, promit ca o sa vorbesc despre ce am reusit din lucrurile spuse mai sus.

Ah, da, si inca ceva… Mai stiti ca am scris eu o lista de cadouri pe care mi le doresc acum ceva timp? Cred ca e unul dintre cele mai utile sisteme pe care le-am inventat vreodata! Dar despre asta va povestesc zilele urmatoare.