Cat de dobitoc sa fii sa abordezi pe cineva asa?

Cu toate ca sunt in urma cu somnul si teoretic acum trebuia sa fiu pe taramul viselor, fac o oprire rapida si aici sa va povestesc ce mi-a fost dat sa vad azi. Eram in metrou, ca de obicei… azi am schimbat si mai multe mijloace de transport in comun, dar raman intotdeauna fidela metroului. Si cum sunt eu o fidea desavarsita a metroului, cum stateam eu si moţăiam mai cu un ochi deschis, mai cu unu’ deschis in ceafa ca soacra, ne oprim in statie. Nu mai stiu ce statie era, tocmai de-asta am si deschis ochii, sa vad pe unde sunt.

Scaunul de langa mine era liber si vad un barbat ca vine si se asaza. Era un barbat… supraponderal… cred ca avea peste 150 de kg. Desi mi-a fost teama ca o sa ne impinga sau mai stiu eu ce cand se asaza, nu m-a deranjat cu absolut nimic, asa ca nu am gandit absolut nimic mai departe despre el sau despre greutatea lui. 

Dupa vreo 2-3 statii, o persoana de pe randul paralel de scaune cu al nostru, se ridica si vine la barbatul de langa mine.

Ii zice “Buna ziua, daca vreti vreodata sa… uitati aici…”

Sa ce? Sa ce?

Ii da un fluturas.

Hey! Dar mie de ce nu mi-a dat fluturas?

M-am uitat pe flyer, dar n-am reusit sa descifrez mare lucru. In acelasi timp ma rugam sa nu vina la mine ca sa nu trebuiasca sa o refuz si eu. N-a venit.

Barbatul a intors capul fara sa se uite la ea sau la fluturas si a mormait in semn de “nu”. Femeia a luat fluturasul inapoi (de cand se iau fluturasii inapoi?) si a coborat la statia care urma.

Ma bucur ca am o categorie care se numeste “sub semnul intrebarii” pentru ca eu una chiar nu mi-am dat seama care a fost faza. Nu imi vine in minte decat ipoteza ca era un flyer legat de ceva pentru slabit… si daca e adevarata ipoteza mea nu pot sa nu ma intreb cat de dobitoc sa fii sa abordezi pe cineva asa?

4 thoughts on “Cat de dobitoc sa fii sa abordezi pe cineva asa?

  1. De acord, dar hai să admitem totuşi că, există facultăţi care au ca specializare, MARKETING. Dacă era aşa de simplu marketingul, bănuiesc eu, se învăţa încă de la grădiniţă, că de vândut, vindem toţi ceva, încă de la primele ore de viaţă: TIMPUL NOSTRU! După câte poate vedea oricine, covârşitoarea majoritate, îl vine prost sau foarte prost! Cât despre tehnica vânzărilor, ce să zic? Poveste lungă!
    Zi frumoasă, tuturor! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *