atunci

Traieste clipa”, “Ai grija de sanatatea ta”, “Bucura-te de ce ai”… Nu stiu de ce trebuie sa se intample unele lucruri care sa ne aduca aminte de proverbele/expresiile astea, care sa ne aduca aminte ce inseamna cu adevarat si cata importanta trebuie sa le acordam. Mi-a fost frica… intr-un timp… mai demult si de curand, mi-a fost frica ca am sa pierd ce am, pentru ca am multe. Partea nefericita e ca am pierdut.

Nu stiu daca ar trebui sa scriu aici, dar iubesc sa scriu si asa ma exprim cel mai bine. Asa pot sa arat cat doare… doare, adevarul asta e. Este o durere sincera, atat de reala incat uneori ma lasa fara respiratie. Pentru o fractiune de secunda, uneori, uit ce s-a intamplat si am impresia ca inca am totul, toti oamenii pe care ii iubesc si apoi imi aduc aminte… Ah, stai… Stii ce s-a intamplat… Si durerea izbeste mai mult ca niciodata, se formeaza un gol in stomac de parca tot ce se afla in stomacul meu se da la o parte sa nu atinga durerea. Durerea, miezul ala…

Nu stiu cum sa trec peste noaptea asta. Nu stiu cum sa ma stapanesc, incerc sa trag aer in piept, dar asta nu te aduce inapoi. Incerc sa imi ocup mintea, dar nici asta nu schimba nimic. Cel mai mult imi doresc sa dau timpul in urma, daca as putea… m-as duce inapoi sa te strang in brate si sa iti spun cat de iubit esti si apreciat, sa iti spun ca esti un om extraordinar si ca nu am mai intalnit si nu o sa intalnesc pe nimeni ca tine cate zile oi avea. E greu si nu stiu de ce s-a intamplat asa… nu stiu de ce tu, nu stiu daca ma auzi, simti sau citesti… Iar nu imi vine sa cred, tot nu-mi vine sa cred ca nu te mai intorci, ca nu o sa mai suni, ca nu o sa e mai vedem.

Visez, nu-i asa? Telefonul nu a sunat niciodata. Spune-mi ca visez.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *