Cateva alte povesti despre sofat

Am permis de 4 ani de zile, stiti bine cum a inceput povestea mea. De fapt cum sa inceapa altfel decat cu peripetii… Exista categoria “permis de conducere” in dreapta, am rasfoit-o si eu adineauri, dar multe din articole sunt date peste cap din cauza trecerii pe domeniu. Daca aveti timp sa cititi si va amuzati, daca sunteti chiar curiosi, accesati-le din blogspot, acolo se vad OK. Linkul este acesta.

In orice caz, in 4 ani de zile nu am condus atat de mult. De fapt, experienta mea cumulata ar intra intr-un an… poate chiar mai putin, cine stie. Cert e ca au fost perioade in care n-am pus piciorul pe pedala si perioade in care conduceam zilnic. Nu pot sa ma declar o soferita buna pentru ca pana la urma nici macar nu am experienta necesara pentru acest titlu, dar ideea e ca incerc. De 3 saptamani conduc din nou zilnic si o sa mai conduc 3 luni de zile de acum inainte.

Si in astea 3 saptamani pot sa zic ca am invatat… mult, mult si bine despre sofat.

Ce am invatat de cand conduc zilnic?

Stima mea pentru cei care sofeaza a crescut enorm… mai ales pentru cei de pe tiruri. Vad zilnic barbati care manevreaza nenorocitele alea de tiruri de 10m inaltime, cu roata cat toata Dacia noastra, cum dau cu spatele si o baga dreapta, la boloboc, doar uitandu-se in oglinzi. Bai, frate…

Cel mai important lucru la un sofer este atentia distributiva! Este esential sa poti avea atentie distributiva… la inceput ma preocupa masina, ca nu eram obisnuita cu ea, nu intra in viteza, trebuia sa am grija sa nu tin picioru’ apasat pe ambreaj prea mult ca avea o defectiune si tot asa. Incet-incet am inceput sa invat masina si nu m-a mai preocupat asta, insa mi-am dat seama cate alte detalii sunt ESENTIALE. Adaptarea vitezei, tinerea corecta a benzii, sa fii atent la semafoare, indicatoare, la caini, la copii, la gropi indiferent de viteza cu care mergi. Sa dai semnal, sa te incadrezi corect pentru viraje, sa aprinzi luminile cand e necesar, sa claxonezi cand e necesar, sa accelerezi cand depasesti, dar sa te uiti si in fata ca ala din fata poate sa puna frana in timp ce tu te uiti la masina din spate sa te asiguri ca poti intra pe banda… Si muuulte multe altele…

Cu toate ca nu am avut niciodata un accident si sper sa ma ajute Dumnezeu sa conduc cel putin regulamentar in continuare, am fost de multe ori la un pas de a intra in belele… uneori din vina mea, alteori nu. O data mi-a sarit un copil in fata, fara sa fie trecere de pietoni, azi din senin o tipa a trecut pe trecere fugind… Ce m-a ajutat foarte mult a fost in primul rand REFLEXUL de a pune frana si in al doilea rand faptul ca franele au tinut bine. Unul dintre cele mai bune lucruri invatate de la Zuzu (instructorul) in scoala de soferi a fost sa incetinesc la trecerile de pietoni. Cu toate ca uneori acest lucru e greu, mai ales din cauza ritmului cu care se merge pe anumite sosele, uneori e chiar vital.

Dupa ce mi-am luat permisul tata mi-a zisΒ  “ca incepator nu ai siguranta daca mergi cu viteza” si asa este. Cel mai bine e sa mergi incet, prudent, daca nu ai experienta, sunt parti din drum pe care le parcurg zilnic cu 80-90 la ora si nu stii niciodata cand tampitu’ din dreapta se trezeste sa iti taie fata sau cand dai de un caine sinucigas care se arunca la roti. Imi place viteza, dar chiar cred ca e periculoasa si ca sunt multe riscuri si poate nu neaparat ca ai gresi tu cu ceva, cat e o chestie care tine de circumstante. Bineinteles, aici factorul REFLEX tre’ sa isi spuna cuvantul…

Si tata m-a invatat de fapt mai multe decat m-a invatat instructorul in scoala. Bine, cred ca e si normal, dar acum imi dau seama cat de important e ca, in prima faza, persoana de langa tine sa aiba multa experienta in spate. Tata, din punctul meu de vedere, e un sofer exemplar. Merge “foarte” regulamentar, rareori incalca regulile de circulatie pentru ca intelege importanta lor. Tata este, pentru mine, Guru-ul sofatului πŸ˜€ Cei aproape 40 de ani de experienta ai lui isi spun cuvantul!

In esenta, nu e greu sa sofezi atata timp cat exersezi si exersezi si mergi regulamentar. Pot sa zis ca am mers si in conditii extreme cu masina… cand nu vedeam nimic in spate, cand nu vedeam nimic in fata, am mers cu ambreaju’ stricat, cu frana rasufland, cu motoru’ rece ma lupt in fiecare zi deci nu mai zic… Si e cam naspa asta cu motoru’ rece, ca mereu imi moare in momente importante: cand tre’ sa intru repejor intr-un sens giratoriu sau cand tre’ sa ies de pe o straduta laturalnica pe o artera principala unde masinile stau bara la bara si se indura unu’-altu’ sa ma lase sa intru… Eh, dar asta a inceput sa imi placa foarte mult… Solidaritatea intre soferi.

Imi place cand sunt lasata sa trec si imi place cand mi se multumeste ca am lasat sa se incadreze… E foarte tare, domnule… soferii-s uneori mai uniti decat americanii πŸ˜€ Desi, recunosc, am observat o diferenta… femeile nu spun “multumesc” in niciun fel πŸ™‚ (nu toate, dar majoritatea) Am mai lasat femei sa se incadreze si desi poate erau perpendiculare cu mine nici macar n-au ridicat mana. Azi mi-a multumit cineva prin avarii…. bai, m-a facut sa zambesc, m-am simtit bine asa… Avarii pentru soferul din mine! Imi propun sa fac si eu smecheria asta mai des, sa multumesc prin avarii, it’s so fuuun! Ce-ar fi sa incep sa las masinile sa se incadreze numai ca sa primesc avariile?? Uuuuh, avaaarii πŸ˜€ πŸ™‚ Acu’ glumesc, da’ sincer… sunt multi tarani in trafic, dupa-amiaza nu mai zic… e haos, e legea nimanui acolo, dar sunt si unii de treaba.

Ca o incheiere vreau sa va zic ca am reparat masina (merge foarte bine) si ca azi, la semafor, am oprit paralel cu o alta dacie in care erau doi putzoi. Cand m-au vazut singura, in Dacia mea batrana, dar potenta, au inceput sa rada… deloc subtil… Ehe, n-am vrut eu sa ma pun la mintea lor ca le aratam eu cum imi scartaie rotile πŸ˜€

Hai! Va pup!

P.S. am descoperit ca unele lucruri le-am punctat si acum 2 ani, pe celalalt blog, tare πŸ˜€

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *