A avea o opinie vs. a-ti impune punctul de vedere

Stiu ca multi dintre voi, cei mai inchisi la minte care nu vor sa inteleaga o carte, nu vor sa vada semnificatiile geniale atribuite povestirii lui J.K. Rowling, Harry Potter. Cei limitati si incapatanati vor spune ca “harry potter e o poveste de copii, n-ai ce semnificatii sa ii dai”. Cacat, normal. Cat de inteligent sa fii sa refuzi o carte doar pe principiul ca “este de copii”? La fel de inteligent ca urmatoarele doua cucoane despre care va voi vorbi. Aaah, da, deci referirea la aceasta carte nu era ca o introducere, ci doar ca o avertizare. Cativa dintre voi au vazut filmul si stiu ca in partea a patra, Dumbledore, directorul scolii, ii arata lui Harry un lighean din piatra (imi scapa denumirea) in care din cand in cand isi mai lasa gandurile. Ca si cand ar fi bucati de film, taiate si lasate acolo, pentru ca vedeti voi… uneori unii oameni au ganduri in exces… cum as fi eu in momentul asta… si ar fi tare placut sa mai scap de ele exact asa. Sa mi le scot din minte si sa le pun undeva. Cu toate astea, sa fiu a naibii daca le-as mai lua inapoi pe unele….

Bine, si revenind la realitate, cum nu pot sa fac asta, o sa incerc sa imi ordonez putin gandirea scriind… pentru ca asta fac eu, asa mai scap de terifiantul moment in care cred ca 10.000 de idei o sa imi pocneasca tzeasta. Ziceam ca e o avertizare… nu stiu cat de coerenta o sa fiu in ceea ce voi scrie acum, dar cel putin incerc sa nu ma abat de la subiect.

Am mers ieri in parc cu doua prietene, in Tineretului am fost. Si cum stateam noi si vorbeam despre fascinantul subiect: facultate: vin doua tipe la noi. Una mai inchisa la culoare din Peru si cealalta alba cu niste ochi mari si albastri din SUA. Ne spune “Hi”, raspundem, apoi intreaba daca “do you wanna talk about God, share opinions”…. Am acceptat.

OK, stop! Multi dintre voi o sa gandeasca: de ce ai facut asta? Ce sa va zic, mi s-a parut interesant sa aud ce au de spus.

Revenind. Tipele aveau cele mai sinistre teorii ever. Adica, sinistre in ce sens… credeau cu atata tarie in ceea ce spuneau incat dupa ce am plecat m-au facut si pe mine sa ma intreb unele lucruri. La inceput nu am inteles care e scopu lor, eram chiar “OK, share opinions, why?”, apoi Deea m-a lamurit “they wanted to share the cookie”. Aaah, buuun. Si am vorbit cu ele cam 2 ore, in care eu le-am contrazis cu niste chestii atat de evidente (adica si un copil mic isi dadea seama de ele) incat au ajuns sa se contrazica intre ele.

Ma rog si a fost o tampenie de conversatie in care nu spuneau nimic decat “we love God, He’s all that matters, we wanna marry God, we wanna fuck God” (exagerez, normal) si bullshituri din astea care ma amuzau teribil. Ma amuzau atat de tare incat la un moment dat nici n-am mai reusit sa ma abtin… am bufnit in ras, dar ele au ignorat.. probabil nu am fost prima care a facut asta. Da, se pare ca tipele calatoresc foarte mult, au fost printr-o gramada de tari… In fine si dupa conversatia asta despre Dumnezeu le-am intrebat si io despre ce ma interesa, adica ce studii au, cum li se pare Romania pe unde au mai fost si chestii din astea… mai normale.

Am iesit din parc cu capu’ facut calendar la cate aberatii auzisem de la fetele astea doua. Erau cu Bibliile dupa ele… fanatice domn’e ce sa mai… Si v-am zis, erau atat de convinse ca ce spuneau ele era total adevarat incat m-au pus si mine putin pe ganduri. Nu ma gandeam la ideile pe care mi le-au spus ele, cu relatia cu Dumnezeu si Iisus Hristos blabla ca alea erau aberatii, dar am inceput sa ma gandesc asa, la credinta in general si uite care e faza: credinta nu ar trebui discutata. Eu una cred in Dumnezeu, dar nu cred in oameni. Nu cred in ceea ce fac oamenii, nu cred in biserici, preoti, Biblii si alte cacaturi. Eu doar cred in Dumnezeu si in liberul arbitru pe care ni l-a oferit si atat, restul e apa de ploaie si e un subiect atat de controversat incat nu cred ca ar trebui sa se vorbeasca despre ce crede fiecare si mai mult!! nu mi se pare normal ca cineva sa incerce sa isi impuna punctul de vedere.

Fetele astea exact asta incercau, evident, fara sa stie ca nu au nicio sansa sa imi dicteze (cel putin mie si cred ca pot sa bag un pic mana in foc ca si Andreei) ce sa cred si ce sa nu cred. Credinta e ca amprenta, e o chestie diferita pentru fiecare si e atat de diferita incat n-ai cum pur si simplu sa discuti despre ea. NU AI CUM!! In rest, ele erau destul de OK in afara de partea cu fanatismul…
Imi pare rau, sincer, sa vad ca exista astfel de nebuni in libertate… Si probabil o sa ajung in Iad pentru ce am scris, of, in pula mea ce pacatoasa sunt….

Kiss ya, bitches! love smileys

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *