6 in teza la romana

Mi-am adus aminte de o întâmplare din copilărie care se aseamănă atât de bine cu una care s-a întâmplat acum câteva zile. Să fi fost prin clasa… 5a sau 6a și aveam un coleg nou de bancă – un băiat. Mă înțelegeam foarte bine cu el, chiar îl consideram ca un frate, nu știu de ce.

Multe fete erau înnebunite după el pentru că era blond cu ochii albaștri, numai eu mă legasem de el cu alte sentimente. Am avut teză la română și l-am lăsat să copieze de la mine sau i-am șoptit la eseu, nu mai știu exact. Ideea e că el luase 6, eu 8 și era super mega fericit. A fost atât de fericit că l-am ajutat să ia 6-le ăla (deși eu nu înțelegeam de ce, pentru că era doar 6) încât mi-a zis: Mulțumesc mult că m-ai ajutat, mâine îți aduc o ciocolată!

Evident că nu am crezut că o să facă asta, credeam că e vorba de entuziasmul momentului. A doua zi eram pe terenul de sport și vine cu ciocolata la mine. Am rămas paf și am refuzat-o rușinată foc. Am dat să fug la propriu, dar el m-a prins de ghiozdan, a deschis buzunarul și a lăsat ciocolata acolo. Aici intervine bătrânețea că nu mai știu cu siguranță ce am făcut cu ea, dar din ce îmi aduc aminte am desfăcut-o în clasă și am mâncat-o împreună (sper că nu greșesc).

Zilele trecute am ieșit cu un prieten (amic) în oraș. Mi-a dăruit flori când ne-am despărțit și am avut același sentiment ca în generală. Am vrut să fug, dar mi-am dat seama că ar fi destul de penibil. Am rămas uimită și m-am dat un pas în spate și i-am zis fâstâcită că ”Nu trebuia… ai înnebunit, de ce?” Și el mi-a zis: ”Crezi că nu meriți?”

N-am avut un răspuns pregătit atunci și sper să nu mă mai pună în situația asta. Adică vorbesc serios, nu-mi mai lua nimic, pe tine nu te-am ajutat să iei 6 în teză la română! 😀

 

2 thoughts on “6 in teza la romana

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *