Padurea

Sunt mii de pietricele care trec prin striurile de la roti, iar padurea se lungeste in dreapta mea ca si cand abia s-a trezit. Oare ce e in ea?

Nu mai conteaza ce crede nimeni, nu mai conteaza banii, nu mai conteaza ce-am lasat in urma, nu mai conteaza tsunami-ul de intrebari care au facut ravagii in capul meu in ultimul timp. E liniste si tu in stanga, poate mai freci putin radioul ala in speranta ca mai prinzi un post, ceva. Oare ce e in padurea aia?

Ma gandesc ca cineva ar putea sa ascunda pe cineva acolo sau ar putea sa se refugieze, ma gandesc la filmele de groaza cu paduri si ma intreb iar: oare ce e in ea?

Ceata nu e deasa, doar prezenta precum un calau gata sa orbeasca pe oricine la mare distanta. Rotile vuiesc in continuare, motorul turuie si padurea se termina. In plin camp nu se mai vede nimic, doar alb. Nu e pur, nu e perfect, e un alb ca sufletul omului. Mai cu murdarie, mai cu praf, mai cu ramificatii in rau, mai cu lipire de cer. Padurea a ramas acum in urma si intrebarea mea nu dispare.

10934457_10153070160004357_660134265_n

Timpul trece ca intotdeauna, fara eticheta de pret ori cod de bare si noi doi stam in lumina galbena cu paharele de vin fiert pe masuta de lemn. Ma gandesc la trecut, iti povestesc la el, dar sunt mai mult ca niciodata in prezent, in reflexia lentilelor de la ochelarii tai. Si cand simt ca ma strang ridurile pe care le faci la frunte atunci cand te incrunti, opresc povestea si zic sa o luam din loc.

In fiecare local se aude cate un zgomot. E o melodie de cele mai multe ori. Jazz, funk, Inna. Ne ferim amandoi de zgomot si de agitatie precum pisicile, ni se indoaie urechile, senzorii-s sensibili si sarim peste somn intr-o piata adormita. Duminica la 11 nu e multa lume gata de plimbare, doar cei ce se pregatesc de casa. Poposim in cafeneaua de la semaforul verde unde ne ia comanda o chelnerita blonda cu un super coc. Iti bagi nasul in telefon si eu te cert, hai mai lasa-l! Ridici privirea si ma pierd pentru a 2a sau a 3a oara in inelele irisului tau, parca iti pot citi varsta in ei.

10937500_10153070161974357_157169558_n

Te intrebi ce legatura are padurea si ce e in ea, nu? De parca am scris asa, fara niciun sens desprea ea si am trecut mai departe la agitatie, pisici si cafele dimineata. Ei bine, padurea m-a inspirat pentru prima oara, cu pamantul si crengile ei. M-am gandit la numeroase scenarii, posibilitati si am simtit ca trebuie sa scriu, nu stiam cand sau daca o sa mai intrevad vreodata aceasta dorinta simpla – aceea de a scrie. Pfiu, uite ca mai exista! Si uite ca s-a intamplat, iar eu iubesc tot ce ma inspira, asa ca iubesc padurea cu toate inelele de pe trunchiurile de copaci, cu toate misterele, intrebarile, crengile si concluziile ei.