De ce mi-as face magazin online

Prin anii 90′ ai mei se ocupau de un magazin la colțul străzii. Să zicem că am fost crescută de mică cu ideea de a lucra pentru tine însuți, de a crește o afacere. Sigur, nu se vorbea pe atunci în termeni atât de specializați… Afacere, startup, brand (haha), poate doar ”investiții” și ”profit” erau mai comune. Pe atunci ne rezumam la ”avem magazinașul ăsta, dacă merge bine, dacă nu, nu” și indubitabilul ”Ce-o vrea Dumnezeu, noi încercăm și sănătoși să fim”. Sigur, dacă nu mergea era nasol, dacă mergea era super, dar nu existau foarte multe căi prin care să dezvolți un astfel de butic.

Acum, în 2014, în era tehnologiei și internetului, aș încerca fix ce au încercat și părinții mei la momentul respectiv, însă adaptat zilelor noastre. Iată câteva motive pentru care aș alege să îmi fac un magazin online și care consider eu că ar fi avantajele/dezavantajele:

1. costuri mai reduse

Investiția de bază stă în: creare magazin online (platformă, chestii care țin de programare etc.), marfă, campanii de promovare, oameni care să te ajute (dacă e nevoie), alte servicii de genul curierat etc. Nu știu exact dacă ajunge la egalitate cu banii pe care i-ai da la o chirie, pe benzină la aprovizionare și altele de genul, dar ideea e că cel puțin în ceea ce privește crearea platformei, acesta este un cost de început și nu unul constant pe o perioadă de timp nedeterminată.

2. mult mai accesibil pentru clienți 

Așadar vorbim de un ”reach” mult mai bun, pentru că, fiind pe internet oricine din lumea întreagă are acces la site-ul tău.

3. poți lucra de acasă, când vrei (cel puțin la început)

Sigur, aici intervine dezavantajul deadline-ului, deoarece coletele trebuie trimise până la o anumită dată. Cu toate astea, ai libertatea de a lucra destul de liber zic eu, dacă vrei să împachetezi colete la 3 dimineața, poți face asta. Ești flexibil și nu pierzi bani, doar îi întrârzii. Sigur, vorbim de situații excepționale, că dacă te culci pe o ureche și trimiți produsele când îți aduci aminte cred că vei ajunge în pragul falimentului.

4. ajungi mai ușor la publicul țintă 

Cu ceva cunoștințe de SEO și cu multă implicare poți ajunge mult mai ușor la oamenii pe care îi poate interesa ceea ce vinzi. Să zicem că vinzi articole de pescuit, găsești forumuri cu pasionați de prins pește, ții legătura cu oamenii care te interesează și ajungi mult mai ușor la potențiali clienți.

Oriunde investești ceva există riscul ca ceva să nu meargă și să pierzi. Ca în orice tip de afacere, magazinul online are riscurile lui, dar cred că e foarte important să știi să îți gestionezi banii și să rămâi implicat 100% în ceea ce faci (consider că riscul se diminuează). Un alt lucru extrem de important este să lucrezi cu oameni serioși, asta poate fi o provocare mai mare decât crezi, însă dacă dai de uscături în pădure nu înseamnă că trebuie să îți oprești călătoria. A fi isteț, optimist, flexibil și ambițios sunt calități fără de care nu o să reușești în nimic din ceea ce-ți propui să faci.

Totodată omul care are o foame de bani și o curiozitate continuă, care se forțează să crească și să meargă din ce în ce mai sus, care nu încetează să caute resurse și își pune întotdeauna întrebarea: ”ce pot să fac mai departe ca să mă extind?” are cel mai mult de câștigat. Caută oportunități, muncește și ține minte că oamenii nu sunt perfecți și nu trebuie să ai așteptări. Atâta timp timp cât nu ai așteptări de la cei care te înconjoară, nu poți fi dezamăgit și ai șanse mai mari să fii surprins în mod plăcut.

Crearea unui magazin online ține de resurse, cunoștințe, dar este sortit eșecului dacă magazinul nu este condus de omul ce deține calitățile necesare gestionării unui astfel de business.

(P)

to go

La 22.40 pe peron sunt în jur de 30-40 de oameni și în jur miroase a oboseală. Nu mi-am mai putut analiza productivitatea gândurilor așa că, în mâinile sorții, amintirea ta s-a înfipt adânc în febra minții mele.

De fiecare dată când clipesc văd frânturi din tine și câte puțin din amorțeala mea, pasivitatea omului dus de un val cu care a obosit să lupte. Man, I’m so fucking tired.

Aș fi un pantof grozav, un pantof care se lasă încălțat și dus pe orice drum, fără niciun fel de cuvânt de zis. Mi se mai desfac șireturile câteodată și te împiedici, nu zic nimic și mergem mai departe așa. Vuitul metroului care pleacă spre alte timpuri și locuri îmi dezlipește gândul tău, în mai puțin de 12 ore o să fiu tot aici. Și apoi din nou aici, și din nou aici. Man, I’m so fucking bored

Urc pe scara rulantă și în loc să văd noapte, văd lumină. E deja zi? Sunt neoane, felinare. Taximetriștii fumează vise, becurile stradale îmi fac cu ochiul și mă întreabă când ne mai vedem. Știu despre noi o grămadă, sunt super țațe, ele și stâlpii lor care-mi stau în cale. Volanul e rece, farurile stinse, dau de cheie și inima mașinii pornește odată cu atenția mea. Drumul e tolănit în față, acum n-am voie să greșesc. Man, we’re such ordinary people and the truth is we have no fucking idea which way to go. 

Medicilor nu le pasa

Am fost de curând să îmi fac analizele de sânge pe care, teoretic, e bine să ți le faci în fiecare an. Nu vă îngrijorați, nu am descoperit nimic grav, doar niște probleme la tiroidă care necesită mai multe investigații. Problemele astea la tiroidă e posibil să le am încă de acum 4 ani, dar să nu fi știut de ele. De unde am tras concluzia asta? Acum 4 ani mi-am făcut analizele și totul a ieșit bine, mai puțin o valoare – colesterolul. A ieșit de 204, limita fiind de 200. Acum, colesterolul a ieșit la aceeași valoare, iar cauzele de genul : mănânci gras/mult, ești stresată ș.a. nu sunt valabile pentru că de data asta a mai ieșit o valoare anormală, TSH-ul adică nivelul de hormoni tiroidieni.

Problemele la tiroidă dau alte probleme – de genul colesterol mărit. Este un lanț practic, una o influențează pe cealaltă. Dacă rezolv problemele cu tiroida, rezolv și colesterolul mărit, dar trebuie să îmi mai fac vreo 2 analize – o ecografie tiroidiană și APTO, asta e ce mi-a recomandat medicul endocrinolog la care am fost cu trimitere de la medicul de familie.

În toată problema asta care trebuie oricum rezolvată pentru că deja a început să îmi creeze probleme (vezi poftă de mâncare crescută, aș mânca 3-4-7 fripturi și un cal deodata fără să mă simt full) am înțeles 2 lucruri. Ambele sunt bine știute de toată lumea, dar acum le-am înțeles la nivel conștient mult mai clar.

Prima lecție e că, indiferent dacă ai asigurare sau nu, investigațiile și vizitele la medic tot o să te coste de o să te rupă. De ce? Pentru că statul nu decontează decât analizele mai ieftinache, medicamentele le iei reduse cu foarte puțin și așa mai departe. Cu alte cuvinte, dacă ai salariu înseamnă că ai bani de dat căcălău indiferent dacă ai asigurare sau salariu minim pe economie. Cum era aia? You only live once, deci să trăim totul la intensitate maximă zic!

A doua lecție e că medicilor români nu le pasă de omul pe care-l au în față și binele lui. They don’t give a damn fuck! Știi emisiunile/serialele alea pe care le vezi la tv în care medicii sunt stresați că nu găsesc cauzele unei boli, un tratament corespunzător și nu știu cum să ajungă la rădăcina problemei? Eh, tocmai de-aia sunt emisiuni și seriale, pentru că nu îți arată adevărul. Medicii români nu se îngrijorează pentru tine, nu își pun dileme sau întrebări de ce nu reacționezi bine la un medicament sau altul, nu se gândesc că ai o afecțiune gravă pentru că ești tânăr și în puteri și, teoretic, asta te face și sănătos, la o adică ar fi în stare să îți dea un tratament greșit ca să mai vii și a doua oară la ei, sa le lași niște bani.

Dacă medicilor de care am dat eu le-ar fi păsat mai mult aș fi aflat de problema asta încă de acum 4 ani. Și asta doar dacă s-ar fi întrebat simplu: dar de ce? De ce are fata asta colesterolul mărit daca zice că nu mănâncă gras/că nu se stresează? Poate n-ar fi bine să o trimit să își facă mai multe analize? De ce să îi dau medicamente de colesterol dacă are TSH-ul mărit? Oare nu influențează TSH-ul colesterolul și degeaba îi dau pastilele astea? Dar de ce să îi bag direct hormoni artificali până nu știm care e cauza? Dar de ce, de ce, de ce. Nimeni nu pune mai des întrebarea pe care un copil de 4 ani o adresează obsesiv părinților, pentru că de fapt nimănui nu îi pasă cu adevărat. Poate acum hipotiroida mea este deja cronică și o să trebuiască să iau pastile toată viața, doar pentru că oamenii ăștia care-s puși acolo să cerceteze și să ajute au tratat subiectul fără niciun fel de interes.

Nu știu care-s motivele pentru care unii oameni se fac medici, jur, dar ceea ce știu e că sunt dezinteresați, unii dezumanizați și că nu le pasă. Îți dau tratamente pe premisa de ”hai că poate merge” sau ”lasă că ești tânără, nu e nimic grav”, unii se comportă ca un rahat cu tine și tu rămâi și fără bani în buzunar și bolnav, fiindcă nu ai la cine altcineva să apelezi.

Mi-aș dori ca oamenii să nu mai aleagă meseria asta dacă nu le place să lucreze cu oamenii, dacă nu sunt interesați să îi ajute, dacă nu vor să descopere rădăcina unor probleme de sănătate și dacă nu le pasă. Oare cei care dau la medicină chiar se fac doctori pentru că așa le-a rămas întipărit în memorie de când erau copii, că a fi doctor e ceva important și bun? Oare chiar dau la facultate în ideea de ”hai să fac și eu o meserie, să am și eu un loc de muncă”?

Pentru că a fi medic nu e totuna cu a fi zugrav, nu e totuna cu a fi avocat, nu e totuna cu a fi jurnalist, a fi medic necesită atenție, răbdare, bunătate, morală, integritate, cunoștințe, responsabilitate, interes și multe alte lucruri cărora medicilor români le lipsesc.

Și oameni buni, e grav, e foarte grav și vă rog eu, pe toți voi ăștia tineri vă rog, nu mai dați la medicină dacă nu bifați toate cerințele. Vă jucați cu viețile și sănătatea unor oameni, nu ale unor animale, nu ale unor plante. Poate să fie soră-ta, maică-ta, taică-tu care se duce într-un cabinet și iese de acolo cu diagnostic greșit, cu o rețetă greșită sau cu o citire de analize incompletă care au repercusiuni de obicei grave mai devreme sau mai târziu.

Nimeni nu cere medicilor să fie perfecți, fiindcă și ei-s tot ființe umane, noi vă cerem doar să fiți oameni și să vă pese. Și dacă nu sunteți în stare să fiți oameni, nu vă mai faceți medici, ăsta e cel mai mare bine pe care-l puteți face celor din jurul vostru.