Jocuri online: Rail Rush Worlds si Touch the Bubbles 3&4

Rail Rush Worlds și Touch the Bubbles (3 și 4) sunt printre cele mai tari jocuri pe care le-am încercat în ultima vreme. Unul aparține faimoșilor de la Miniclip și celălalt a tot fost împărțit, ultima versiune apărând sub ștampila celor de la Yepi.

rail rush

Rail Rush revine cu noi lumi în care te poți aventura pe roțile căruciorului de mină. Eroul nostru ajunge în tunelul groazei, in Steam Factory, în lumea faraonilor și chiar în cea a dinozaurilor. Problema e că 2 lumi sunt gratuite și pentru celelalte două îți trebuie câte 20 de tichete PASS. Pentru că suntem aproape de Halloween, singura modalitate prin care poți strânge tichetele e să joci în prostie Rail Rush și să colectezi dovleci… dar și asta e cu dus și întors.

halloween

Trebuie să fii și norocos la dovleci pentru că unii conțin bani (nuggets), alții diverse bonusuri pe parcursul următorului traseu, alții tichete și unii nu conțin nimic. Nu doar lumile sunt noi în Rail Rush Worlds, ci și eroii pe care îi poți schimba după buget.

pumpkin

Bine, eroii sunt destul de scumpi și inutili, mai bine dai bani pe niște upgrades, zic eu. O altă șmecherie pe care ar trebui să o știi despre upgrades e că nu toate upgrade-urile sunt PERMANENTE, ci doar cele cu eticheta pe care scrie asta. Unele sunt doar pentru 2-3 ture pe șine.

Am descoperit jocul în weekend și de atunci l-am rupt în două. Nu știu dacă am depășit super distanțe cu el, dar știu că atunci când mă apuc de el cu greu îl mai las. De obicei joc Horror Land pentru că îmi plac mai mult elementele și totodată, pentru mine e importantă și muzica, iar melodiile alese atât pentru asta cât și pentru Steam Factory sunt în armonie perfectă cu atmosfera.

Găsiți jocul Rail Rush Worlds aici: http://www.miniclip.com/games/rail-rush-worlds

A doua drăgăloșenie de joc pe care v-o recomand este Touch the Bubbles – versiunile 3 și 4. Sunt niște joculețe foarte distractive care te pun în niște situații limită… Doar cei mai îndemânatici și isteți pot termina jocurile astea, da? Bine… și ăia care au timp și voință sau ambiție și..

Touch the Bubbles îți dă efectiv satisfacția aia nebună pe care o ai atunci când spargi pungile din folie cu bule de aer. Așadar, din nou, odată ce te-ai pornit, nu te mai oprește nici naiba… Te duci de la nivel la nivel și când se termină, ieși din transă și cauți alte bubbles pe care să le spargi. Așa am ajuns eu de la versiunea 4, la versiunea 3, go figure. Singurul lucru pe care îl urăsc la joculețul ăsta e că nu are mai multe nivele…

touch the bubbles4

Găsiți Touch the Bubbles 4 aici: http://www.yepi.com/ro/touch-the-bubbles-4.html

Și da, am scris așa mult pentru că am un nou super calculator care-mi face viața mai ușoară, dar despre asta în altă postare, numai la cerere 😀

Cuplul din metrou (2)

Tot puști, pe la 15-16-17 ani, cine naiba mai știe câți ani au de fapt, par așa maturi deodată. Stau în lateralul meu, deci nu prea aș fi avut cum să îi observ, dar ce mi-a atras atenția a fost frumusețea ei. Are niște ochi fardați cu negru, ușor oblici, ca de vulpe, în ton cu părul negru și bogat. Pe el nici nu îl văd bine de altfel.

Glumesc și râd împreună, n-au gesturi tandre între ei, nici nu mi-am dat seama în prima fază că sunt împreună. Nu aud ce spun, dar se citește tinerețea în glasurile lor. Emană o energie puternică, pozitivă pe care am mai întâlnit-o și la alții înaintea lor.

De data asta nu m-am ridicat eu prima să cobor. Au coborât ei. Bruneți, cu geci de piele amândoi, se apropie de ușă și își încleștează mâinile, abia acum îmi dau seama că sunt împreună. Râd în continuare pe înfundate, să nu îi deranjeze pe cei din jur, pășesc împreună, coboară împreună.

Suntem la Piața Unirii și ei o să fie uniți probabil pentru totdeauna. Nu pentru că-s frumoși sau tineri, ci pentru că între ei vezi prima oară prietenia și apoi iubirea.

Citiți și: Cuplul din metrou (1)

Cuplul din metrou (1)

Se uită la ea ca la a 10-a minune a lumii. E brunet, cu un început de mustăcioară care-i trădează tinerețea. E și ea la fel de tânără, de fapt sunt încă la liceu, trăindu-și frumoasele zile sub libertatea și prostia deplină specifice vârstei.

Mă gândesc cât de proști sunt, îi invidiez pentru anii puțini și timpurile avansate pe care le-au prins, mă mir de iubirea lui față de ea. E prea mult mă gândesc atunci când văd cum se lipește aproape disperat de sufletul ăsta feminin care pare rece.

O ține în brațe, fără să își ia ochii de la ea și vrea să o pupe, dar ea îl tratează cu un umăr semi-rece. Mă uit la ei liniștită fiindcă, deși-s în fața mea, niciunul dintre ei nu observă că sunt analizați de cineva.

Ea e blondă natural, un pic închis, spre șaten și are ochi căprui. Trăsături normale, nimic care să mă facă să o recunosc a doua oară. Se joacă absentă cu degetele lui, după care își aduce aminte că nu i-a arătat nu știu ce pe telefon. Vorbesc destul de încet, nu pot să aud clar ce spun, însă știu că nimic nu e o glumă. Sunt liniștiți și serioși, ca niște oameni mari care nu vor să fie oameni mari.

După ce termină de butonat telefonul (blestemat fie el), ea închide ochii și se lipește cu capul de pieptul lui. El e liniștit, împlinit, iubește la cote la care ea nu poate ajunge nici cu telecabina. Închide ochii și stă cu ea în brațe scurtă vreme, rezemat cu buzele de fruntea ei. O prinde de ambele brațe, să nu îi scape în alt vis. Deschid amândoi ochii, cred că m-au simțit că îi privesc așa că mă ridic în mare grabă și mă îndrept spre ușă.

Ce pămpălău gândesc. Ea o să se despartă de el pentru alt băiat mai înfipt, iar el o să rămână cu o inimă second-hand. Mai încolo n-o să mai poată lua nici măcar metroul până la facultate fără să își aducă aminte de ea. Ce puternice sunt unele femei și nici măcar n-o știu.

20 de minute

Mi-am zis că dacă nu scot niciun cuvânt bun în 20 de minute, mă culc, dar refuz să cred că nu am niciun cuvânt bun de zis aici. Mi-au trecut numeroase subiecte în minte, aș fi putut să scriu despre:

investiții bune sau rele, filmul Don Jon pe care l-am văzut la cinema, afaceri, dorințe, trecut

despre ce a fost și ce sper că va fi, dar nu va fi, despre coincidențe, despre luptă, oameni (din nou), seriale, filme, muzică, sisteme IT, bani, iubire, RATB, fitsness și mersul la sală, casă, masă, pisică, gânduri aleatorii, cărți pe care nu le-am terminat, cărți pe care n-o să le termin niciodată, vise, planuri care nu ies, planuri care ies când te aștepți cel puțin, măști de față, așteptări pe care nu e bine să le ai niciodată, prieteni, ploaie, drumuri lungi, vacanțe sau lipsa lor, răceli…

Nu m-am hotărât și nici n-o să mă hotărăsc despre ce să scriu în seara asta așa că practic nu scriu despre nimic. Am șters de 3 ori ce voiam să scriu în continuare, poate o să mai șterg de încă 3, dar să nu mă lăsați!

Somnul e atât de aproape, mă ridică la stele spre o nouă zi.

 

Pana cand vor cadea stalpii

De acum încolo în loc de ”Ce mai faci?” mă puteți întreba ”Ce mai zaci?” având în vedere că am răcit de 2 ori la distanță de 2 săptămâni.

Nu știu cum e la voi cu răcelile astea, dar pe mine mă deprimă rău de tot. Prima oară a trecut în 2-3 zile, m-am pus pe picioare repede după doar 150 de șervețele, dar acum văd că m-a luat mișelește. Acum a început cu tuse seacă, după care am dat-o în muci cât cuprinde. Sunt la 100 de șervețele și jumătate de pachet de hârtie igienică. Doamne, sper să fie ultima răceală pe următoarele 7 sezoane de acum încolo!

Și apropo de sezoane… Suntem la jumătatea lui octombrie! OMG! Mă simt ca un câine prins în lanț și tras de stăpân, stăpânul fiind Timpul care mă silește să înaintez în vârstă și în viață… Iiih.

Am impresia că mâine e Crăciunul și știu că atunci când o să recitesc asta a 3a oară chiar o să fie Crăciunul! Și o să mă pregătesc de ornat bradul, de tradiția cu pana de curent, de tristețe și planuri nefinalizate și de… Oh, da, de lista de la sfârșitul anului trecut din care n-am tăiat aproape nimic până acum.

Știu că viața e imprevizibilă și se poate întâmpla oricând un lucru bun sau unul rău la care nu te așteptai. Știu că se poate întoarce totul imediat, dar mai știu și că-s slabe șansele să se întâmple ceva super bun de la sine. There’s only so much I can ask for.

Nu vreau să trag deja linie asupra anului așa că o să mă refer la aceste 10 luni care au trecut vijelios. În aceste 10 luni am: râs, muncit, visat, iubit, zăcut (hehe), cheltuit, glumit, fugit după autobuz, sperat, fugit după metrou, învățat, șofat. Mi-a fost frică, rău, scârbă, somn, lehamite, rușine. Am avut resentimente, emoții, nervi, entuziasm, lene. Nu am: reușit să îmi iau mașină, scris suficient de mult sau de bine, mers la sală pe cât de mult aș fi vrut, construit nimic special.

Sunt multe momente frumoase pe care le-am trăit în aceste 10 luni și mă bucur să zic că multe din ele au fost marcate alături de colegi. Ieșiri, surprize de zile de naștere, evenimente importante toate au pus amprenta pe o zi, o lună sau o perioadă dintr-un anotimp. Am putut să mă bucur pentru că mi s-a dat mult și nu mi s-a luat nimic. Sigur, mă bucură și sperie asta în același timp, dar încerc să nu mă gândesc la asta decât din anumite perspective.

Cum ar fi perspectiva faptului că nu mai e decât o lună/o lună jumătate până când vor cădea stâlpii, când voi face din nou 2 ore pe drum și mă voi lăsa pierdută într-o negură din care nu mă mai scoate nimeni. Lucrurile nu-s perfecte, iată și partea cu luatul înapoi, nu?

Așa că hai, la muncă psihică cu noi! Să profităm de puținul timp care ne-a mai rămas din 2013 și să încercăm să realizăm ce n-am realizat până acum. Trebuie să ne pregătim, trebuie să ne luăm inima în dinți, trebuie să profităm de culorile toamnei pentru că vine iarna și nu vom mai avea cu cine împărți checul din farfurie.

Cum sa arati bine

Pentru mine erau un mister toate doamnele si domnișoarele care arătau fenomenal de fiecare dată când le vedeam, indiferent de sezon și de condițiile meteo. Erau un mister până de curând, când am descoperit acel mare detaliu care face diferența în viața oricui, care te ajută, care te salvează, care te face să arăți mereu bine, de dimineață până seara!

Pe timp de ploaie și ninsoare e cel mai greu să arăți bine. De ce? Pentru că:

1. dacă ai baftă să fie vânt e ca și cum Vântul devine o persoană supra dimensionată și invizibilă și tu ești o rolă de hârtie igienică. Primul strat smuls e umbrela, al doilea ești tu, se șterge cu tine… unde nu răsare soarele, vorba aia! Și atunci efectele sunt: păr ud, haine ude, machiaj de Samara, umbrelă ruptă. Dacă peisajul vă pare cunoscut probabil vă revin în minte imagini cu fetișcane din astea rătăcite de acum o săptămână-două (da, mă număr și eu printre ele).

2. iarna e greu să cumperi și să porți o haină mai subțire decât un cojoc pentru că o să îți înghețe întotdeauna fundul pe drum. Alegerea hainei de iarnă se face  după criteriul practic ”Cât-de-groasă-e? O-să-îngheț-în-ea?” și mai puțin după criteriul ”Cât-de-bine-arăt-în-ea?” Dacă împaci ambele aspecte cu o haină poți să te consideri regină!

3. Dacă ești CGM automat geanta trebuie să fie mare… sau să fie un ghiozdan. Și nu, nu poate fi de mână pentru că o să îți înțepenească degetele ca la zombi pe ea. Geanta e foarte importantă pentru că trebuie să fie suficient de mare încât să îți încapă tot chitul de supraviețuire și să îți permită introducerea mâinilor în buzunar. Așadar, cu un ghiozdan sigur nu arăți trendy, deși e practic. Singura opțiune trendy e o geantă pe un umăr…

4. Dacă ești CGM sigur ai mult de mers pe jos și încălțămintea e la fel de importantă ca geanta…. Ba nu, stai, mai importantă! Trebuie luată pe aceleași criterii – ghete sau cizme? Sunt îmblănite? Mor cu ele în picioare dacă mă arunci pe un munte în Alaska? Alunec mai rău ca pinguinii pe burtă cu ele? Tocul iese din discuție în orice sezon. Cam asta e.

5. Uneori în frig îți curg mucii și trebuie să te ștergi… și o dată cu ștersul la nas, ștergi și fondul de ten, poate și rujul… Here we go again.

6. Pe lângă CGM, dacă plouă, trebuie să cari și umbrela după tine. Poate fi una cu baston care e de 2 ori mai greu de cărat sau poate fi una pliabilă care se rupe imediat cum Vântul se bă… și îți îngreunează și mai mult geanta, umărul și ajunge să îți strâmbe coloana vertebrală și să mori…. Da, de la o umbrelă!

7. Hainele îți prind un miros dubios de la procesul inevitabil de frecare din RATB.

Vara e un pic mai simplu deoarece căldura excesivă acționează mai rapid decât aerul condiționat. Machiajul se duce de la primele minute petrecute afară, tot atunci începi să și transpiri destul de mult, se lipesc toate de tine și geanta mare poate deveni geantă de mână, poate mai mică. Riscul e doar să te bronzezi cu urme dacă ai uitat să te dai cu cremă. Totodată hainele-s subțiri, nu mai mergem cu cojoacele în cârcă, doar cu soarele în cârcă. Bleah!

Așa… și acum să elucidăm misterul. Care e rezolvarea? Cum de arată bine doamnele astea pe care le vedem aranjate perfect zi și noapte, ploaie și soare, vară și iarnă? Păi e destul de simplu… Nu-ți trebuie decât o mașină bunicică și un permis de conducere.

Dacă te deplasezi cu mașina peste tot, e cam imposibil să fii stresată cu detaliile de mai sus. Cam la fel de imposibil cum e să arăți foarte bine de dimineața până seara dacă n-ai mașină 🙂

Concert Selah Sue – Bucuresti 22.09.2013

Acum o luna am aflat ca vine Selah Sue in Romania pentru a doua oara si ma ofticam la gandul ca nu mai am bani si pentru ea. Dar stiti cum se aranjeaza lucrurile astea cateodata? Cu 2-3 zile inainte de concert primesc un super telefon cu o super veste si anume ca am castigat un bilet la concertul Selah Sue printr-un concurs la care participasem pe iConcert (am participat fara niciun fel de speranta, de obicei nici nu particip la cele cu trageri la sort pentru ca stiu ca sansele de a castiga sunt mai reduse)

Si m-am bucurat tare mult… Dupa care mi-am dat seama ca n-am cu cine sa merg si mi-a mai trecut entuziasmul. Vorbeam cu o colega despre asta si la nimereala i-am trimis si ei un concurs asemanator cu cel la care participasem. Am aflat apoi ca norocul nu mi se terminase de tot. A castigat si ea niste bilete si am mers impreuna. Adevarul e ca viata mea e plina de coincidente, de multe ori fericite 😉 Sau poate nu-s coincidente (?).

In sfarsit, cu toate ca amandoua eram cam obosite (cu o seara inainte petrecusem:D) am mers cu mare drag sa o ascultam pe blondina cu ochi de husky. A fost un concert micut (eu am participat numai la BestFest-uri pana acum), a tinut cam o ora si 45 de minute si cu ocazia asta am vazut si eu cum arata Arenele Romane (click pentru un scurt istoric).

Selah Sue are o voce uimitoare si o prezenta scenica foarte placuta! Publicul a fost OK, singurul lucru care ne-a deranjat a fost ca nu toti erau la fel de interesati si se cam fataiau. Bine, pe mine m-au intrigat si cuplurile care se imbratisau/pupau cu ochii inchisi, presupun ca era o forma de a trai momentul pe care eu n-am inteles-o 😀

Am ascultat melodii ca Mommy, Crazy Style Sufferin, Raggamuffin (logic!), Fyah Fyah si cateva noi cum ar fi Fame, iar la sfarsit n-am plecat de acolo pana nu a revenit pentru bis. Ultima melodie pe care a cantat-o cand a revenit pe scena a fost Summertime. 

Ne-am amuzat cand Selah Sue a incercat sa vorbeasca putin romana, pronuntand Bucuresti cu accent pe i si intreband “ce faceti?” 😀 Oricum efortul ei a fost apreciat si aplaudat, nu toti cei care concerteaza aici isi dau silinta de a face lucrul asta, unii nici nu stiu ca exista o diferenta intre Bucharest si Budapest, ce naiba…

Per total, Selah Sue are o voce remarcabila, un stil de muzica care se potriveste la fix cu personalitatea ei si melodii in care se regasesc multi dintre noi. Ma bucur enorm ca am apucat sa merg la concert si am putut sa o vad pe scena (mai ales ca de data asta chiar am vazut-o, n-a fost doar un punctulet in departare) pentru ca m-a cucerit de cum am auzit-o prima oara. Sper ca in viata asta sa ajung si la un concert Florence and The Machine sau Bon Iver 🙂

Multumesc iConcert inca o data pentru bilet!

Citeste si primul articol pe tema asta din 25 iulie 2012: Descoperiri muzicale – Selah Sue