E totul bine

“Muhahahahahaha”

Nu voiam să aud râsul ăsta. Credeam că visez, apoi iar

“Muhahahahahahaa”.

Of.

Pipăi patul, găsesc telefonul şi îl închid. Nu mă trezisem cu adevărat, dar ştiam că asta urma. Mi se părea că dormeam de puţin timp şi pentru prima oară mi-era greu să mă dau jos din pat. La numai 2 zile de trezit mai târziu, uitasem ce înseamna soneria alarmei. Am deschis ochii, aducându-mi aminte visul pe care îl părăsisem. I-am închis din nou. Simţeam că nu o să rezist tentaţiei de a cădea iar în visare aşa că m-am ridicat în fund, apoi am coborât din pat şi am ieşit pe hol.

Holul era călduţ şi luminos. M-am aşezat pe scaun şi mi-am frecat uşor fruntea cu degetele. Avea să fie o altă zi dureroasă. Capul dădea semne de protest din nou. M-am ridicat şi m-am dus în bucătărie să îmi fac ceva de măncare. Am pus laptele la încălzit şi pâinea la prăjit. Am scos untul din frigider şi în cana din care am băut zilnic în ultimii ani am turnat un pliculeţ de nes. Un sentiment de linişte m-a cuprins cu totul în timp ce pisica începu să fugă înspre mine cu coada zburlită şi ochii aprinşi de fericire. Era totul bine. Pisicii îi place afară, îi place să vâneze şi când o văd pe ea bucuroasă şi jucăuşă mă simt şi eu bucuroasă, dar nu la fel de jucăuşă.

E 16. Încă mi-e somn şi n-am nici cea mai vagă idee de ce scriu aici lucrurile astea. Poate din plictiseală, poate ca să nu adorm. A fost o zi ciudată, dar ordinară, nu ştiu cum să explic. Nu s-a terminat încă, dar ştiu că se va termina. Continuu să scriu pentru că nu am găsit nici un motiv deştept pentru care m-am apucat iniţial.

De fapt, de ce îmi trebuie un motiv pentru toate?

BlackBerry 8220 – Review


Una dintre dorinţele pe care mi le-am pus anul trecut s-a adeverit azi. Am scăpat de cel mai prost telefon pe care l-am avut vreodată şi am achiziţionat un BlackBerry 8220. După ce mi-am săturat colegii de birou de acest subiect, azi am făcut pasul cel mare şi am mers la Vodafone pentru a-mi schimba telefonul.

Cât costă?

Cu o prelungire de 2 ani a abonamentului Vodafone, BlackBerry 8220 se află la preţul de 99 de euro. La prelungirea de 1 an, preţul creşte la 149 de euro. Bineînţeles depinde şi de tipul de abonament pe care îl deţii. Preţurile de mai sus sunt pentru un abonament de 5 euro, cu numere favorite. La preţ integral, telefonul poate fi achiziţionat la preţul de 300 şi ceva de euro cred, depinde de magazin.

Ce oferă BlackBerry?

BlackBerry 8220 este primul smartphone cu clapetă de la BB. Suportă până la 8 GB, are o memorie internă de 75MB, Wi-fi, slot pentru card MicroSD, Bluetooth. Camera e acceptabilă, de 2MP, iar sistemul de operare este evident BB. Are browser, MMS, SMS, instant messaging, jocuri, java şi poate fi folosit pe post de mp3.

Ce conţine pachetul BB 8220?

Pachetul conţine căşti, un card MicroSD de 1 GB, cablu de date mini USB, 2 tipuri de ştechere pentru încărcarea telefonului şi un încărcător normal pe mini USB.

Ce îmi place la BB?

În primul rând designul este foarte sofisticat şi elegant. Butoanele sunt comode, nici prea mici, nici prea mari. Ele au două caractere fiecare, ceea ce face tastarea mult mai uşoară. De asemenea, literele sunt poziţionate conform tastaturei QWERTY.
În al doilea rând, rotiţa de scroll este foarte utilă la vizualizarea paginilor web, dar mi se pare cam frgilă, sper să fie doar o primă impresie.
Un plus ar fi bliţul la camera foto, mi se pare din nou o chestie foarte utilă.
Îmi place că are Wi-fi şi că se mişcă binişor la navigarea pe internet şi mai ales la descărcare. (NU)Merg aplicaţiile de tipul Facebook, Twiiter, Messenger, Blogger şi altele.
Filmuleţele se văd OK, dar nu am încercat încă să adaug eu niciunul. De fapt, nici nu cred ca o să fac asta, nu obişnuiesc să folosesc telefonul pe post de small cinema. Mă mai uitam la filmuleţe pe mp4, când lucram full-time şi nu aveam timp acasă, dar acum nu mai este cazul.
BşackBerry este primul telefon la care merge apelarea vocală… spre surprinderea mea. De vreo 2 generaţii de telefoane încoace cică aş fi avut şi eu apelare vocală la ele, dar niciunul nu mergea. La BB merge şi destul de bine.
Bateria nu ştiu cât ţine deocamdată, dar o să fac updates aici cu mai multe amănunte asupra aspectelor pe care nu le-am testat încă.

Ce nu îmi place la BB?

Oricât de încântată aş fi de noua achiziţie nu pot sa nu observ micile(MARILE) defecte de software. Nu e chiar cel mai rapid telefon din lume, reacţionează destul de greu la comenzi. În seara asta de exemplu i-am dat să redea filmuleţul mostră pe care îl are în memorie. Am apăsat o dată. Am apăsat de două ori şi tot n-a luat-o. Poate n-am avut eu suficientă răbdare. De fapt, sigur nu am avut eu suficientă răbdare pentru că după ce am intrat în poze, a început să playeze filmuleţul.

Ciudat mi se mai pare şi faptul că nu reacţionează la butoanele laterale atunci când clapeta este lăsată. În toate tutorialele pe care le-am văzut pe net, am observat că poţi accesa căsuţa de mesaje fără să mai deschizi clapeta, totuşi când încerc să fac asta, nu merge. Nu mă afectează prea mult, dar ca punct minus. Bine, la o adică poate ţine de setări şi încă nu am descoperit eu. Cine ştie. – Update: butoanele laterale reacţionează atunci când primeşti mesaje de orice tip. Astfel, le poţi citi mai repede pe ecranul extern.

Mi-e cam greu să mă obişnuiesc cu clapeta atunci când vorbesc la telefon, dar asta ţine de fiecare persoană.

Concluzia care ar fi ?

(NU)Sunt încântată de el şi oferta (NU)merită, este probabil cel mai prost târg pe care îl poţi face la momentul actual dacă eşti prins de Vodafone. Susţin oricum în continuare că ofertele celor de la Orange sunt cu mult mai bune atât la telefoane cât şi la abonamente şi servicii. În orice caz, telefonul se prezintă foarte bine (in primele luni), are cam tot ce e important. Rămâne să mai updatez pe parcurs detalii în legătură cu bateria şi alte aspecte, deocamdată tot ce am scris aici se bazează pe o primă impresie.

Update: i-am updatat softul azi şi (sau sper că asta am făcut, dar cred că asta am făcut din moment ce…) merge mai bine. Nu mai e slow, nu mai tre’ să aştepţi o mie cinci sute de ani ca să intre camera. Sunt mulţumită.
Bateria ţine puţin. Eu, de exemplu, nu am vorbit decât de 2 ori la telefon, am jucat 30 de minute Texas Hold’em şi ce-am mai intrat pe net, un 20-30 de minute +butonatul pentru setarile de genul ringtone, poza de fundal, tema, etc. şi s-a dus bateria cam într-o zi jumate. La partea asta tre’ să recunosc că nu excelează, dar nu mă afectează aşa mult. În continuare sunt foarte mulţumită de ce oferă şi cum oferă.
Update 06.12.2010: bateria nu mai tine nici 24 de ore
Update 07.12.2010: bateria nu s-a mai descarcat peste noapte. Solutia: am lasat 2-3 ore la incarcat telefonul si apoi am scos bateria din el, cat inca era in priza vreo 10-15 secunde, apoi am bagat-o la loc si l-am lasat sa se reseteze.

Update 03.02.2011: Cred ca m-am convins ca are un software foarte prost. Nu intra soneria de apel, de mesaj sau de alarma! Sa nu mai zic ca aplicatiile nu merg! Nu il recomand, cu iertare daca am facut-o in trecut!


Clash of the titans – Review


Luni, pe la orele pranzului, am mers la Cinema City, Afi Palace, pentru a vedea “Clash of the Titans” 3D, în regia lui Louis Leterrier.

În primul rând mi-a plăcut foarte mult că nu era nici naiba în mall la ora aia (în mijlocul zilei, pe la 14). Şi în al doilea rând m-a impresionat foarte mult sala de cinema. Imaginea OK, ochelarii puţin deranjaţi, dar per total OK, iar scaunele excepţionale. Mi s-au părut foarte comode, mari, fluffy şi aproape că mai aveam puţin şi adormeam în ele, chiar mai bune ca cele de la IMAX.

Nu mi-a plăcut faptul că au fost reclame după ora de începere a filmului. De obicei, reclamele sunt cu 10 minute înainte şi hai să zic, depăşesc cu maxim 5 minute ora de începere, dar aici, reclamele au început la ora de începere a filmului.

Am decis să mergem la filmul ăsta mai mult pentru actori: Liam Neeson în rolul lui Zeus şi Sam Worthington în rolul lui Perseu.

Filmul are ca subiect răzvrătirea oamenilor împotriva zeilor. Perseu, semizeu, fiu al lui Zeus (mare bagabond Zeus ăsta) trebuie să salveze oraşul Argos de kraken şi trece printr-o serie de probe, bătălii şi cum vreţi să le mai numiţi voi. Seduce câteva prinţese şi mă rog, totul se termină cu “happily ever after”.

Efectele speciale au fost OK, de fapt, pentru asta merită să şi vezi filmul.. şi pentru actori. Din păcate, eu nu am putut să îmi scot din minte asocierea lui “Hades” cu “Voldemort” din Harry Potter. Ralph Fiennes joacă foarte bine, numai că rolul este extrem de asemănător cu cel din H.P. Aceeaşi voce răguşită, aceiaşi ochi roşi, aceeaşi piele cadaverică. Sam Worthington face şi el ce poate cu rolul, mi se pare cam pierdut aşa totuşi. Oricum el e a pretty face şi cred că e de ajuns, mai ales pentru gagici… şi mai ales că îl vedem în fustiţă.

Mă rog, eu una sunt fană Liam Neeson. Îmi place foarte mult de el ca actor şi dacă ar fi fost şi mai tânăr măcar cu 20 de ani, m-aş fi uitat la el şi ca mai mult :))

Nu ştiu câţi dintre voi au văzut Disney’s Hercules, dar… Doamne, cât am putut să râd când am văzut vrăjitoarele alea cu ochiu’. Sunt de-a dreptul sinistre, dar pe mine m-au făcut să râd. E totuşi un film la care se poate râde mult, genul de film de care faci super mişto cu persoana de lângă tine, dar la care se lasă liniştea când intră scenele de acţiune.

Am auzit că sunt multe review-uri că filmul este slab. Nu e o capodoperă, într-adevăr, dar nici chiar atât de slab nu e. Nu ştiu ce să zic, pe mine m-a păcălit şi nici nu am ştiut când a trecut o oră şi jumătate, nu regret banii daţi.

Sursa pozei: fantasy blog

Zilele mele

Au inceput sa fie lejere chiar daca in fiecare zi trebuie sa lucrez pentru facultate. Rutina mea s-a schimbat. Diminetile sunt aceleasi, insa serviciul se termina la 13. Masina cu care ajung acasa e un reality show, iar oamenii din metrou nu mai sunt aceiasi terminati de oboseala de la 17-18 seara.

Oamenii pe care ii intalnesti la pranz sunt de obicei oameni suparati. Poate sunt oameni care urmeaza sa fie someri, ca noi, poate nu. In orice caz, nu sunt plini de viata. Sunt oarecum inexpresivi sau doar tristi, dupa cum am zis. Pe drum citesc. Am terminat in sfarsit “Ecplisa”, acum cateva zile. Am inceput-o in decembrie, insa am parasit-o cateva luni, ca sa o continuu acum, de curand, pentru ca urmeaza filmul. Ah da, filmul… IMAX, ajunge la noi in iulie si abia il astept. Se anunta foarte misto si sper sa nu ma dezamageasca.

Ajung acasa si ma baricadez in camera parintilor mei, unde stau alaturi de netbook si de cursuri pana la 21-22. Am avut de facut o recenzie. Nu stiu daca a iesit recenzie. Avand in vedere ca e politica, nici nu am prea mari pretentii de la mine. Eu zic ca a iesit o treaba buna, dar vom vedea.

Zilele astea am avut tot felul de dureri, ba de cap, ba de gat. De fapt, cred ca racisem, dar m-am indopat brusc cu medicamente si se pare ca a dat inapoi. Sper sa nu revina.

Cu toate ca am spus de programul meu ca e “lejer”, tot imi lipsesc iesirile si parca… parca tre sa reincep sa fac ceva. Mi-e dor sa ies mai des si sa fac cercei. Mi-e dor de parcuri, chiar daca am fost sambata. Simt ca m-am blazat asa, ca nu mai fac nimic pentru mine. Ciudat.

Cartea pe care o citesc acum e “P.S. I love you”. Mi-a placut mult filmul. Cartea nu e la fel, ce-i drept, dar daca stiu povestea, eu imi pierd interesul. Ma rog, e o lectura usoara si de-aia am ambitia sa o termin. Intr-un fel ma relaxeaza. “Eclipsa” nu mi s-a parut o carte buna. E la fel, lectura usoara, relaxanta, insa mneah… nu te imbogateste cu nimic intelectual. Chiar daca nu mi-a placut “Eclipsa”, imi lipsesc personajele… Nici nu stiu de ce. Bineinteles, cel mai dor imi este de Jacob 😀 I wanna have my own sun 😀

Dupa ce termin “P.S. I love you” vreau sa citesc o carte misto, al carei subiect sa nu il stiu dinainte…. Cum a fost “Viata lui Pi”. Geniala carte.

În Cişmigiu

Aşa mi-am petrecut eu sâmbăta. În parc cu prietenii. Am mâncat vată de zahăr, am văzut păuni, porumbei, lebede, oameni pe bicicletă, în barcă, pe băncuţe, în copaci, mirese, miri, moşi, copii, tineri îndrăgostiţi, grupuri de prieteni, cu role, cu skateboard, familii. Un parc plin de viaţă. Let’s enjoy life până vin examenele, then enjoy life some more.


Am gasit Pescarul

Am dat un anunt acum cateva zile, ca as mai fi avut nevoie de 2 strumfi pentru a termina colectia. Alaltaieri m-am dus la un magazin, unde vanzatoarea pusese strumful somnoros pe automatul de cafea si am rugat-o sa mi-l dea in schimbul strumfitei. Prima oara a zis “nu”, dar pentru ca am un zambet irezisitibil si ochi de Puss in boots a spus “da” razand cu gura pana la urechi.

Asadar, povestea continua. Strumful Pescar tot nu voia sa fie gasit. Am intrat in contact cu colectionarul de jucarii kinder si l-am intrebat daca are o dublura a Pescarului. Mi-a spus ca are, dar ca vrea alte jucarii la schimb. Azi, ca o ultima incercare, am intrat intr-un magazin (altul decat cel de la care l-am luat pe Somnoros) si i-am spus vanzatoarei ca vreau un ou Kinder, dar daca poate sa ma lase sa mi-l aleg. Asa ca am inceput sa scutur ouale (nu va ganditi la prostii), pana mi s-a parut mie ca aud strumf si l-am luat. Am iesit si am incercat sa il desfac, dar nu am reusit. Apoi a incercat si sor’mea si nici ea n-a reusit din prima. In sfarsit, cand am dat ambalajul la o parte l-am vazut… cu undita lui mica, cu ochisorii lui, cu fesul lui alb si funduletul lui albastru… Strumful Pescar. Am inceput sa sarim de fericire si eu si sor’mea in mijlocul trotuarului ca doua apucate. Aproape ca am plans de emotie. S-a lasat greu, dar nu am fost slabi…. Am reusit sa-l gasim pe bagabond.

Căutăm Ştrumfi

Eu şi sora mea căutăm Ştrumful Pescar şi Ştrumful Somnoros, deoarece sunt singurii care ne lipsesc din colecţie.

Aşadar, dacă aţi cumpărat un ou Kinder şi v-a căzut ştrumful Pescar sau ştrumful Somnoros şi nu îi colecţionaţi, vă rugăm să ni-l donaţi pentru a întregi colecţia. Plătim pe fiecare ştrumf 2 RON. Dacă nu aveţi nici ştrumfii pe care îi căutăm şi nici nu vă interesează vă rog daţi linkul mai departe.

Vă mulţumim

Update: am făcut rost şi de Ştrumful Somnoros, nu mai avem nevoie decât de Pescar. Îl are cineva?

2 Mai

Eu nu le am cu 1 Mai-ul. Mi se pare cumva… clişeică toată povestea cu mersul la mare sau la pădure. Adică, mă rog, poate pentru că mie nu îmi place marea, dar oricum… nu sărbătoresc 1 Mai… ceea ce sărbătoresc este 2 Mai pentru că pe 2 Mai s-a născut cineva foarte important din viaţa mea. Pentru ea sunt următoarele poze şi un mare La mulţi ani!

Te iubesc, sor’mea!