Despre J.D. Salinger si magazinele de la care am comandat accesorii

J.D. Salinger a murit in miecurea asta. M-a intristat foarte mult vestea asta din mai multe motive.
Pentru prima oara am citit randurile lui in liceu, de la Andreea. De veghe in lanul de secara. Mi-a placut foarte mult asa ca am mai citit si restul lucrarilor lui celebre. Recunosc: nu toate. In orice caz, acum cativa ani am cautat mai multe date despre el cand am vazut filmul Chapter 27. Am citit despre faptul ca este in varsta (sincera sa fiu m-am mirat ca era inca in viata) si ca a ales sa traiasca in singuratate, izolat de lume intr-un orasel unde sa nu-l stie nimeni. Mi s-a parut un fapt curios, de ce ar vrea cineva sa traiasca izolat, de ce nu ar vrea faima si bani?
Azi cand am citit despre moartea lui am inteles de ce. Dragostea lui pentru scrierea cartilor a fost prea mare pentru a dori faima si bani. Nu cred ca mai exista astfel de oameni care traiesc numai pentru a scrie. Este incredibil cat poti sa iubesti ceea ce faci, ceea ce creezi, atat incat sa uiti de ceilalti si sa ii faci (sau sa incerci sa ii faci) pe ceilalti sa uite de tine. Si normal, lumea nu l-a uitat, i-a purtat si ii poarta un respect bine meritat.

A murit de batranete. Moartea lui nu e o stire spectaculoasa pentru ca nu a murit cu “fast”. Eh, un astfel de om merita ceea ce isi doreste-liniste si sper ca a avut parte de ea si ca a fost fericit. Dumnezeu sa il odihneasca!

Si acum despre handmade si alte chestii… M-am hotarat sa comand de pe internet accesoriile de care aveam nevoie pentru a face cercei, brose, etc… Asta din 2 motive:
1. nu aveam timp sau chef sa umblu in magazin dupa prostii
2. mult mai ieftine daca le comanzi online

Si prima oara am incercat lamargeluta.ro de unde imi alesesem tot felul de lucruri. Am fost foarte entuziasmata si uite asa a trecut o zi, au trecut doua, au trecut trei pana am constatat ca s-au cacat pe mine si pe comanda mea. Nu a mai raspuns nimeni nici cand i-am contactat, nu mi-a fost trimisa nicio confirmare a comenzii, NIMIC!

Eh si ma cac si eu pe ei la randul meu si ma duc pe un forum despre handmade sa aflu ce magazine sunt de incredere. Astfel aflu de acest allex.ro, ma uit pe site si fac comanda. Primesc confirmarea comenzii si apoi inca un update in legatura cu statusul comenzii. Fiind nerabdatoare i-am contactat, sa nu imi iau teapa ca data trecuta, si m-am cam ratoit la ei ca intarzie. S-au ratoit si ei la mine si mi-au zis ca e vorba de 3-4 zile lucratoare si ca o sa o trimita in timp util. Am facut mea culpa si am inghitit in sec, sperand totusi ca o sa se tina de cuvant. Am primit notificare ca mi-au livrat comanda miercuri. Disperata din fire, azi (vineri) m-am dus la posta sa verific daca a venit ceva… Si, cu toate ca pana si cea de la ghiseu era sceptica ca un colet ar ajunge asa repede, uite ca venise… Am deschis cutia si culmea, in el nu se afla o flegma si un bilet cu injuratura, ci chiar produsele comandate de mine acum o saptamana. Deci sunt seriosi! Si uite asa, am iesit topaind din posta si acasa m-am apucat de lucru. Rezultatele le vedeti maine pentru ca acum sunt prea obosita pentru a le mai posta pe blog, oricum o sa vedeti linkul la statusul de messenger, pe twitter sau facebook.

Dupa serviciu, examen, angoase si lucrat la cercei, va pot spune cu drag…
noapte buna!

Inca doua si ma duc

Unde ma duc? Nu stiu, dar ma duc.

Examenele au stors toata energia din mine, toata dorinta de a trai viata pe care o traiesc si de a fi studenta. Nu mai sunt om, sunt robot. Dar de azi sunt un robot care refuza sa mai invete. O sa pic ultimele doua examene, I don’t give a shit, pur si simplu nu mai pot. Ma seaca, imi rod neuronii, o sa innebunesc daca nu ma opresc. De aproape o luna n-am mai iesit undeva, in oras si tot ce stiu e: munca-scoala-munca-scoala-munca-scoala.

Vreau sa fac cercei si bratari si pandantive…

Apropo, sa va povestesc despre magazinele online de la care am comandat materiale, ca sa stiti si voi cateva lucruri, dar asta data viitoare….

Ma duc sa imi pic ultimele doua examene, wish me luck :))

Let me be how I know to be

Cea mai clişeică dorinţă e sănătatea, dar asta nu înseamnă că oamenii care îşi doresc asta sunt lipsiţi de idei. Cei care pun sănătatea pe primul loc sunt doar conştienţi de viaţă. Oricât de mulţi bani aţi avea, sănătatea nu se poate cumpăra. Ce-i drept, ajută în caz de boală pentru medicamente şi tratament de calitate superioară, dar nu banii decid ce se întâmplă în cele din urmă.

Aşa că da, de fiecare dată când cineva o să mă întrebe ce-mi doresc, o să dau acest răspuns clişeic. După cum zicea şi unchiul meu: dacă sănătate ai, poţi face şi banii.

La multi ani!

1 ianuarie 2010

Pentru prima oara constientizez ca au trecut 2010 ani de la inceputul numaratoarii. Wow. Si constientizez ca sunt o mica pagina din lume, ca un graunte de zahar dintr-un cub de 2 metri. Dar 2010 se simte bine, anul asta nu am mai facut nici o recapitulare, am lasat totul sa fie cum e. Poate din pricina faptului ca nu a fost un an atat de plin de evenimente sau poate din cauza faptului ca am fost ocupata cu plecatul la munte (salutari de la Bran) si nu am avut acces la internet pana azi. Pe scurt, in anul 2009 am condus mai mult, am trecut de 2 sesiuni cu bine, am facut practica la Adevarul 2 saptamani, m-am apucat de hand-made, am plecat pe cont propriu la munte timp de 3-4 zile si am reusit sa imi iau laptop, sa instalez un router wireless si sa dau peste cap calculatorul de acasa nereusind sa ii scot virusii si sa reinstalez windowsul. (update: unul dintre evenimentele foarte importante de anul trecut a fost si publicarea cartii Bucurestiul in 22 de povesti in care a aparut si povestea mea “Aici e locul domnisoarei M”, aparent o poveste pentru copii)

Si hai sa zic… in 2010 vreau schimbari mari, vreau alt job si vreau sa termin cu succes un “proiect” la care lucrez de foarte mult timp (poate asta imi doresc cel mai mult pana la urma), sa trec cu bine de sesiuni si sa reusesc sa investesc mai mult timp in accesoriile hand-made daca nu gasesc alt job. Bineinteles, pe primul loc e sanatatea, daca am sanatate am sanse sa apuc sa fac tot ce am scris mai sus, nu? Stiu ca e un cliseu, dar asa stau lucrurile ce sa facem….

Revelionul l-am petrecut frumos, alaturi de familie… o familie care mi-a aratat cat de plina de viata e, s-a dansat si s-a chiuit ca niciodata. Si pentru asta va multumesc! Si multumesc celor care si-au adus aminte de mine si mi-au dat mesaje cu urari de La multi ani!

La multi ani si voua si multa fericire va doresc!