Profitaţi de studenţii care vin la practică

Băi, mă simt naşpa în seara asta. Da’ naşpa-naşpa. Ştiu că ar trebui să merg la medic, dar să îmi bag picioarele dacă îmi pasă. Mă gândeam ca un beţiv melancolic, un fel de Bacovia high-tech (aşa îmi place mie să zic “haitec”) de ce sunt lucrurile atât de futute pe pământul nostru românesc. Vorbisem acum ceva timp cu o prietenă. O întrebasem cum şi unde a făcut practica pentru facultate. Mă rog, am avut această conversaţie şi cu colegii de facultate care mi-au zis acelaşi lucru pe care vi-l spun şi vouă.

Băi… în ţara asta nu face nimeni nimic cu cap. Uite o chestie simplă. Faza asta cu practica. La mine n-a fost aşa, dar sunt sigură că în proporţie de 90% se procedează exact în felul următor: se duce studentu’ prost şi entuziasmat să facă practică într-o firmă în care toată lumea îl ignoră. Crezând că o să înveţe ceva îşi face planuri, speranţe şi aşa mai departe. În orice domeniu în care faci practică situaţia în care un student vine la tine să înveţe este una win-win în mod normal, nu? Deci dacă aş fi eu în locul omului care primeşte studentu’ eu aş profita de el frate. Aş profita în nesimţire. L-aş pune să facă tot ce se poate. TOT! Pentru că studenţii de-aia vin… ca să înveţe, să vadă cum e! Îl pui la muncă, să plece cu ceva cunoşinţe de acolo. Sunt sigură că majoritatea dintre cei care merg acolo au dorinţa de a afla lucruri noi, de a face ceva util pentru că e simplu… dacă nu vrei să înveţi, îţi faci rost de o adeverinţă la negru şi gata.

Gândiţi-vă… win-win. Tu eşti mai relaxat, el învaţă ceva. Tu faci un bine, îi arăţi cum stau lucrurile, el cască ochii şi ia aminte ca pe viitor să ştie ce şi cum să aleagă. Gândiţi-vă câte puteţi face pentru studenţii ăştia care vin la voi, gândiţi-vă câte drumuri le deschideţi şi cum puteţi profita de ei că-s mici şi proşti şi vor să înveţe.

Repet, nu a fost cazul la mine, dar am auzit pe mulţi cum au fost puşi să stea într-un colţ şi să nu facă nimic, dacă se poate nici să nu respire. It’s dumb and dull şi e lipsit de profesionalism şi n-ar trebui să acceptaţi dacă nu sunteţi în stare să explicaţi unui om munca voastră şi responsabilităţile pe care le aveţi.

Amin to that, sisters! YYYYHHHAAAA!

Haos în Bucureşti

Toţi oamenii pe care îi vedeţi în poză… sau cel puţin majoritatea, aşteptau un autobuz în care să se poată urca. Azi, unii au ales să meargă pe jos, mulţi şi-au luat maşina, bicicletele, trotinetele (chiar am văzut pe cineva) şi altele. Când metrorex este în grevă, un singur cuvânt poate descrie traficul bucureştean: IAD


Şi uitându-mă prin folder, am găsit şi o poză într-o zi normală…

De acest doctor să vă feriţi!

Vişan Maricel, doctor la Policlinica cu plată Nr. 2 şi la spitalul Colţea. Din start trebuie să vă spun clar că nu intenţionez prin această postare să fac reclamă negativă sau altceva, o să povestesc doar prin ce am trecut cu acest doctor şi vă las pe voi să trageţi concluzia.

Acum mai mult de o săptămână cineva din familia mea a început să aibă dureri foarte mari de cap. S-a dus în cele din urmă la ORL, la policlinica cu plată, la doctorul Vişan Maricel. Acesta i-a spus să facă o radiografie. A făcut radiografia şi în urma acesteia a tras concluzia că pacientul său are o sinuzită destul de urâtă.

I-a spus:
– Veniţi mâine cu actele şi vă internăm să vă operăm.
X (pacientul) s-a alarmat şi a venit acasă demoralizat, cerând parerea ce să facă şi cum să procedeze. Eu nu m-am prins că domnul doctor Vişan i-a făcut trimitere practic tot la el, că dumnealui lucrează în două părţi. În orice caz, am hotărât să meargă pe mâna acestui medic.
A doua zi X a fost internat. Când însoţitorul lui X, l-a întrebat pe medic:
– Cam cât credeţi că o să îl ţineţi?
Răspunsul a fost:
– Aaaah, dacă mă luaţi aşa, ieşiţi afară!
X a stat în spital pe un tratament cu antibiotice intravenoase, fără să fie operat. În fiecare zi în care X întreba doctorul ce urmează… acesta îi răspundea:
– Păi, văd că te vindeci… o să îţi fac nişte spălături.
Peste 2 ore…
– Eh, tre’ să vedem dacă e de operat…

În a patra zi de spitalizare pacientul a fost anunţat că i se va face puncţie. Nu i s-a explicat în ce constă procedura. I s-a făcut anestezie şi nu s-a aşteptat nici 5 minute ca aceasta să îşi facă efectul, aşadar puncţia a fost mai mult făcută pe viu. După toate astea, când anestezia abia începuse să îşi facă efectul, X a fost externat. I s-au dat nişte antiinflamatoare şi asta a fost. Bineînţeles nu vom mai reveni la acest medic niciodată, X a slăbit 3 kg în 4 zile doar stând în acel spital cu stresul că va fi sau nu operat.

Am căutat pe google informaţii despre acest medic şi nu am găsit decât o părere care spunea că “Nu cred ca ma insel cand spun ca este printre cei mai slabi doctori!!! Am fost azi la urgenta la Coltea la domnul Visan care dorea sa ma interneze pentru ca,spunea dansul, aveam timpanul “grav infectat si sufeream de otitia post traumatica”. La monitor mi-a aratat acel timpan ingalbenit si m-am speriat. O ora mai tarziu la spiatalul Panduri, tot la urgente, am aflat ca acel timpan ingalbenit era un dop de ceara ce imi retinea apa de la piscina… NO COMMENT”

Ei bine, în urma acestei experienţe nu putem să dăm decât dreptate domnişoarei/doamnei care a scris acest comentariu şi să sperăm că nu vor mai fi oameni “păţiţi”.

Recenzie videoclip Lady Gaga "Bad Romance"

Articol publicat de Cailum

Oh-oh-oh-oh-oooh-oh-oh-oooh-oh-oh-oh-oh!
Caught in a bad romance

“I want your love and
I want your revenge
You and me could write a bad romance”

Monica, sora lui Lexis, avea la status zilele astea o recomandare interesanta, Lady Gaga si ultimul ei clip la Bad romance, asa ca am zis sa incerc si a fost……… WOW, mindblowing !!!!!!! Pe cuvant, e cel mai tare clip de la Thriller-ul lui Michael incoace, nu-mi amintesc sa mai fii vazut un clip care sa ma dea pe spate din toate punctele de vedere (o concureaza Kylie, diva absoluta in inima mea cu clipurile ei absolut hipnotice si frumusetea de neegalat, dar tronul ii este amenintat si veti vedea de ce), este absolut fantastic.
Geniul consta in imbinarea perfecta dintre ritm, versuri, mesajul melodiei si cadre, imagini, coregrafie, hair, make-up si tinutele absolut fabuloase pe care le are tanti Gaga, tinute pe care am inteles ca ea le imagineaza, le creeaza si le da la croit. Bonusul suprem e ca absolut toate melodiile ei, asta insemnand tot albumul The Fame, inclusiv The Fame Monster cu un plus de 8 piese dintre care Bad Romance e cap de afis, absolut totul e conceput de ea. La ora actuala e singurul artist care merita tot respectul si admiratia pentru munca depusa.
E excentrica, efervescenta, fabuloasa, geniala, talentata si mai presus de toate ORIGINALA!!!! O ador!!!!
Iar toate adjectivele de mai sus reflecta perfect geniul ei in melodia si clipul care sustine piesa Bad Romance. Imi plac la nebunie cadrele de la inceput din camera cu sicriele sanitare (pe unul din ele sunt imprimate cu rosu o cruce si cuvantul “Monster”, aluzie la albumul cu bonusuri, pe piata din 23 nov) cand lumina se reflecta succesiv in forma de dreptunghi pe peretii camerei, dupa care ies monstrii din sicriele sanitare, imbracati in latex alb si fara expresii faciale, deoarece si capetele sunt acoperite cu latex descoperind numai gura. Absolut fascinanti si sinistri, dar nu mai sinistri decat ea, the Lady intr-o cada, tot alba, cu ochii mariti de nebunie si degetele nevrotice, inclestate de marginea cazii.

Urmeaza exorcizarea din iubirea/relatia rea, nociva si maniaca si ultimele zbateri neputincioase in incercarea de a se agata de ce a fost candva (dansul sincron din fata LUI, cand Gaga danseaza in chiloti transparenti si o semiarmura din cristale, geniala tinuta) si totul culmineaza cu razbunarea…… ultimul cadru face toti banii, e absolut speechless. Bonusuri : tinuta extraterestra de pe “Walk, walk fashion baby/Work it/Move that bitch crazy” si faşele rosii de pe ultimul sincron din clip. Cadrul preferat ramane cel in care e ea in lenjerie neagra, prinsa intr-o ploaie de cristale/diamante. E cea mai frumoasa imagine.

Melodia e perfecta, toti cei prinsi in relatii nocive se vor regasi, gusta si trai in ritmul ei. Personal, imi aminteste de relatia cu mine insami si nu spun mai multe, asta explica un pic fascinatia fata de acest clip, dar acesta e doar un mic argument, “Bad Romance” se reflecta pe sine ca o mica bijuterie muzicala, o bucatica de arta ce reuneste alte arte, un sincretism ideal de imagine, muzica, coregrafie, dans, lumini, umbre si mai presus de toate fashion, machiaj si coafura.
Sfatul meu e sa nu ratati acest clip si aceasta artista. I-am ascultat si albumul care este fooooarte bun. Il recomand cu caldura si fac o reverenta in fata unui artist de referinta care va face istorie in industria muzicala, garantat.
Si acum…..

Cei 7 ani de acasă n-au nimic de a face cu gripa nouă

Avem această gripă de care se face mare tam-tam. Mulţi au înţeles că e vorba de o altă gripă în bibliotecă, nu e nimic grav, nimic de care să ne facem atâtea griji. Şi mai mulţi au înţeles că gripa ucide şi că dacă nu poartă măşti şi nu se protejează riscă clar să facă această boală şi să moară. Instituţiile intră în carantină, se face dezinfectare, lumea e panicată şi aşa mai departe. Toate astea sunt efectele jurnaliştilor care exploatează subiectul la nesfârşit. Gripa nouă suferă încă o dată mutaţii când trece prin cuvintele jurnaliştilor. În orice caz, ideea de bază care ar fi ? Că lumea a început să poarte măşti sterilizate. Cei de la metrou poarta măşti, cei de la patiserii poartă măşti, toată lumea trebuie să se protejeze de “moarte” (că până la urmă nu de gripă în sine ne e frică ci de ce se speculează că urmează după ea).

Weekendul trecut, dimineaţa, în metrou am văzut o astfel de persoană care purta o mască de acest gen. Nu conta că eram 3 într-un vagon, omul se proteja de germenii noştri. Persoana de care vă vorbesc era un puşti de vreo 15-16 ani, ce butona în zor pe un telefon şi avea plete de Leonardo Di Caprio. Întâmplarea făcu că eram exact pe scaunul din faţa lui, astfel am observat că purta masca incorect. Masca îi acoperea numai gura şi iniţial am gândit “ce idiot” (sincer!), dar m-am lămurit în 3 secunde de când am avut acest gând de ce o purta aşa.

Nu mi-am dat seama pe moment, abia când am văzut ce forări făcea în nas cu degeţelul mi-am dat o palmă peste frunte în semn de “idioata sunt EU, evident ca de-aia o ţinea aşa”.

Acum mă gândesc serios să îmi cumpăr o pereche de mănuşi.

Aurolacule, ţi-ai pierdut piticu’!

Vineri dimineaţa, după ce am fost la emag să îmi iau scula de netbook, am zis să dau o fugă şi pe la SigmaNet să îmi ridic premiul. Nu mai ştiu dacă v-am zis, dar am participat pe Twitter un concurs foarte simplu şi am câştigat o cască handsfree prin Bluetooth (şi nu, nu sunt plătită să fac reclamă, am douăj de vizitatori pe zi).

În orice caz, am ajuns la Eroilor cu metroul şi am luat-o pe jos pe Ştirbei Vodă. Eh şi mergând eu cu scula în pungă, mulţumită nevoie mare, cobor capu’ din nori şi văd în faţa mea un om al străzii. Acel om al străzii se uita în jos şi din gură îi curgea o mare-mare bală (singularul cuvântului “bale”). Acel “om al străzii” s-a transformat în fraza “aurolac la orizont!”. Şi acest aurolac se holba la ceva jos. Erau nişte jucării pe care după bălire le-a luat şi le-a pus în buzunar. Am băgat eu viteză la mers, gândind paranoică că o să mă urmărească. Paranoia sau nu, pe trecerea de pietoni m-am trezit că strigă aurolacu’ după mine cu punga la gură. Moment în care am belit ochii şi am mărit pasul mai mult.

Aaaaaaaaaaa… get away from meeeeeeeee

Am traversat de două ori intersecţia şi nu prea ştiam pe ce parte să o iau… o iau înainte, dar nu sunt sigură aşa că mă întorc să mă uit în urmă şi să întreb pe cineva. Aurolacul se apucase să traverseze după mine. Futui! Am întrebat repede pe cineva şi am luat-o înainte la ghicea pentru că persoana nu a ştiut să mă îndrume. Am găsit SigmaNet repede după asta, am luat premiul (am gândit: Wow! Ăştia chiar s-au ţinut de cuvânt) şi precaută, am păşit înapoi spre metrou…

În locul în care aurolacul şi-a lăsat balele ca firmituri de Hansel şi Gretel, zăcea o jucărie, un pitic de grădină în miniatură. Din fericire, nici urmă de aurolac. Piticul era de-a dreptul “creepy”… până la urmă, aşa pitic-aşa stăpân! Mă întreb ce vedea aurolacul în piticul ăla, dar bine că nu mai era prin preajmă să aflu. Pfiu!

Şi la metrou… în decurs de câteva zile, am fost întrebată aproape de 6 ori în ce direcţie e staţia cutare sau cutare… Bine că la metrou am învăţat binişor să mă orientez şi am putut să îi îndrum corect şi pe ceilalţi fără să mă abţin la a mă întreba dacă cineva mi-a lipit pe spate în glumă o hârtie pe care scrie “Birou de informaţii Metrorex”. După ce am ajuns acasă mi-am reamintit faza cu aurolacul şi mi s-a părut amuzantă… eu fugind pe trecerea de pietoni de un arolac ameţit care probabil mă vedea ori Dumnezeu ori un cartof prăjit. Emoţionant.

Acer e o alegere bună!

Scuze pentru întârziere: here is my baby! (ştiu e naşpa poza, dar lipsa de timp nu mi-a permis să fac una mai bună)


Mini-bijuteria mea este cumpărată de la EMAG la ofertă. O am de vineri şi sunt extrem de mulţumită de el. Am stat şi m-am răsucit pe toate părţile şi nu am găsit ceva mai bun. Raportul calitate/preţ este foarte bun. Şi să vă zic şi plusurile şi minusurile… Păăăăi… nu prea îmi place touchpadul, mă obişnuiesc foarte greu cu el şi mi se pare că e destul de sensibil, abia îl ating şi dă click şi am făcut multe prostii din cauza acestei sensibilităţi. Nu se mişcă incredibil de repede, doar mai repede decât calculatorul de acasă, dar e OK, satisfăcător la partea asta. Hardul e de 160GB, ceea ce e mai mult decât suficient pentru mine. 1GB ram, maxim suportat 2GB, ceea ce e foarte bine. Ecranul se vede bine, webul bine şi partea cea mai bună e că Windows Home XP vine preinstalat şi are foarte multe programe utile. Vine cu Microsoft Office 2007 instalat şi McAfee ca antivirus, dar eu nu prea îl folosesc.

Bateria ţine puţin, are 3 celule, deci ţine în jur de 2-3 ore. Eu nu ţin bateria în el decât în deplasări, în rest îl ţin conectat la priză şi bateria în ambalajul cu pocnitori. Am fost sfătuită astfel şi mi se pare normal pana la urmă pentru ca se uzează destul de repede dacă o foloseşti aiurea. În orice caz, ce-ar mai fi de spus… cam nimic, asta e cam tot. E cam naşpa că nu are husă protectoare, cum scrie cineva pe site la review, dar asta e… eu l-am ţinut într-o servietă pe care am pus-o în ghiozdan şi ghiozdanul l-am ţinut ca obsedata cu braţele încrucişate, să nu cumva să dau de înţeles că în braţe am un Acer nou nouţ :)) hahahahaha… yeah, laugh all you want, dar când munceşti două luni pentru el… eheeeeee….

Mâine o să mai postez, că o să am timp. Am nişte poveşti puţin amuzante de scris pe aici… să daţi un refresh mai pe seară.

Noapte bună

Mâine îmi iau netbookul, urmează poze cu mititelul

Cred că ştiţi că îmi caut netbook de ceva vreme, nu? Eh, dacă nu ştiaţi, aflaţi acum. Am căutat şi am tot căutat şi până la urmă mi-a spus cineva de un Acer la Emag, la 10 milioane. Ieri l-am comandat, de frică să nu pierd oferta şi mâine merg să îl iau. yey! Ieri am fost foarte entuziasmată, azi m-am mai potolit şi totuşi, abia aştept! Mâine sar din pijamale în haine şi în parfum şi gata, spre o nouă aventură! (zici că fac reclamă la cereale)

Văd că am căzut în zelist cu câteva mii de locuri :)) Ştiu de ce, pentru că n-am mai postat des. Asta s-a întâmplat pentru că nu am făcut altceva decât să lucrez toată ziua şi seara să lucrez la accesoriile handmade. Am avut câteva comenzi pe care le-am onorat, iar în weekend încep cursurile aşa că voi fi din nou ocupată până peste cap. Oricum, mâine îmi iau netbookul şi o să postez aici impresii şi poze. Mi-am comandat şi un stick şi tre’ să mă interesez şi de net prin modem… ce şi cum merge. Apropo, am câştigat un Handsfree bluetooth de la SigmaNet, prin twitter. Super tare! Rareori câştig lucruri de genul ăsta, m-am bucurat cu atât mai mult cu cât mie îmi plac la nebunie gadgeturile oricât de folositoare sau nefolositoare mi-ar fi.

Revin mâine cu poze.
Noapte bună.