De-a lungul şi de-a latul

Am uitat să vă spun acum câteva zile ce planuri am pentru weekend. Eh, mult spus weekend. Mai degrabă, ce planuri am pentru azi, Sâmbătă. Am luat-o pe Andreea de o aripă şi am mers să îmi mai cumpăr nişte Fimo de la Le franc. Am mers tot acolo pentru că e acelaşi preţ peste tot la Fimo şi pentru că ştiam sigur unde e. Am întârziat un pic pentru că mi-am adus aminte că trebuie să scriu recenzia la Private Practice pentru serialetari.com, dar Deea a fost înţelegătoare ca întotdeauna şi a acceptat mica întârziere.

A fost o mare tentaţie să nu intru la Mec. Sincer, cu atât mai mult cu cât am cam tras frigu’ fiin’că n-am apreciat cât de gros să mă îmbrac. După ce am făcut târguielile, am luat-o înspre iancului cu metroul pentru a ajunge La Scînteia unde se ţinea întâlnirea dintre fanii Lost. Well, da, eu nu sunt fană Lost, n-am văzut nici măcar un episod, dar am mers pentru că m-a rugat Marius, cel care se ocupă de serialetari.com… ca să ne cunoaştem, fiindcă el nu e din Bucureşti şi nici nu vine foarte des pe aici. În orice caz, din cauza idioatei mele memorii, am luat Bd. Ferdinand la pas dus şi întors de la şoseaua M. Bravu până la Gara de Est aproape. Cretina mea memorie a reţinut că La Scînteia este undeva înainte de intersecţia cu Mihai Bravu. Dumb-dumb. Asta e, am făcut niţică mişcare, până l-am sunat pe Marius şi i-am zis să îmi dea nişte puncte de reper. Imediat după ce mi-a zis ce şi cum, am înţeles unde era poziţionat localul. Am ajuns acolo dârdâind, nerăbdătoare să beau o ceaşcă de cafea caldă şi tare. Am făcut cunoştinţă cu lumea, am băut cafeaua, am discutat diverse chestii, m-am jucat niţel cu telefonul Andreei (un Samsung 52 nu-mai-ştiu cât, de care vreau să îmi iau şi eu cândva) şi am plecat. Drăguţă întâlnirea, serios, dacă eşti fan Lost… that’s the place to be! Şi din punctul meu de vedere ar trebui să fie mai dese, sunt sigură că ar veni şi mult mai mulţi oameni.

Acum sunt acasă şi mă gândesc ce să fac… să lucrez la accesorii, să mă uit la un film sau să citesc o carte? Hmm. E bine că există un mâine şi acel mâine e Duminică.

Numai de-ar fi weekend în fiecare zi.

Când îmbătrânim


În sinea noastră râdem de bătrâni când îşi aduc aminte de X şi de Y. Râdem cum îşi fac nervi sau cum îşi aduc aminte de diverse lucruri din timpul vieţii, lucruri trecute care nu mai au mare valoare pentru noi. Dacă e trecut, ce rost să ne mai zvârcolim? Ce rost să mai regretăm? Privim acea lacrimă în colţul ochiului ridat, cum se scurge pe obrazul îmbătrânit de timp şi ne gândim cât de duşi cu pluta sunt bătrânii.

Mă uit în piept în seara asta şi văd că au mai apărut nişte găuri în sufletul meu. Poate nu la fel de adânci ca altele care s-au astupat în timp, dar la fel de chinuitoare. Şi în colţul ochiului meu se află o lacrimă precum a bătrânei când povestea de casa de la ţară şi de copiii ei, când erau tineri.

Viaţa mi-a deschis cărări pe care eu trebuie să merg, unde eu am de ales în ce parte o iau şi ce voi face. Timpul, în această ecuaţie, este banda de alergat, care nu se opreşte niciodată. Poate nu trebuie să aleg, ce-i drept, dar trebuie să merg. Şi am de ales dacă mersul meu va fi unul drept sau unul cocoşat. Dacă în momentul în care banda se împarte în două sau în mai multe, eu aleg ce trebuie. Trebuie să merg încontinuu şi dacă mă opresc, cad. În seara asta am vrut să mă opresc şi să privesc per ansamblu, pe hartă, unde sunt. Mi-am dat seama că a durut această oprire, această căzătură şi că trebuie să mă urc înapoi pe bandă cât de curând.

Într-adevăr, am evoluat. De la starea de neputinţă, de la tristeţe pură şi durere, la a sta în cumpănă. Sunt conştientă de ce mă aşteaptă şi parcă pentru prima oară doare mai puţin. Şi spun să doară acum, în ideea că la momentul cu pricina, voi rezista mai bine decât ultima oară. Mai bine să îţi cureţi propria rană, decât să o facă altcineva. Mai bine plâng acum jumătate din lacrimile care ar urma să curgă.

Acum două săptămâni am gândit toate astea. Când am fost să îmi cumpăr materialele, la întoarcere, pe peron la Piaţa Unirii, era un cor ce cânta melodii bisericeşti. Ce spuneau nu are atât de mare importanţă. Modul în care cântau… m-a făcut să plâng. Serios, am început pur şi simplu să plâng pe peron. M-am ascuns după un stâlp să nu mă vadă nimeni pentru că mi s-a părut jenant şi în acelaşi timp nu puteam să mă opresc, nu înţelegeam de ce nu pot. Acum ştiu, nu trebuie să fii bătrân ca să plângi şi să ai resentimente. Se poate şi mai devreme.

Primul suport de lumânare handmade

Articol publicat de Lexis (AG)

Ei bine, am luat o mică pauza de modelat pentru a lăsa timp talentului să se acomodeze în mâinile mele. Gnihi. Şi uite că m-am apucat acum într-o seară să fac un suport de lumânare în formă de stea, dar l-am “copt” abia în seara asta când am făcut mai multe ca să nu aprind cuptorul doar pentru o singură chestie. Muza a fost iarna care vine şi vine însoţită cu dese pene de curent. Sper ca anul ăsta să fie diferit, să avem lumină de Crăciun nu numai în suflete, dar şi în casă. Mă rog, pentru orice eventualitate, uite ce mi-a ieşit…

Suport Stea
Cod: 0515
Preţ: 8 lei



Biluţele sunt transparente. Din cauza bliţului ies altă culoare. În orice caz, mă gândesc să deschid un alt blog separat pentru accesoriile create de mine. Ce ziceţi? Vă rog votaţi în dreapta, în poll, ajutaţi-mă să iau o decizie.

Al doilea suport care avea iniţial paiete pe el. Bineînţeles nu mi-am dat seama că în cuptor o să se topească, dar le-am dat jos şi am lipit manual altele. Nu arată cine ştie ce, dar am investit o grămadă de muncă în el.

Suport Simplu
Preţ: 4 lei


Ăsta e preferatul meu. E superb, nici nu mă aşteptam să iasă aşa de bine. Am investit iar o grămadă de timp, dar sunt mândră. Un suport din ăsta mi-aş cumpăra şi eu :))

Suport Ciupercă
Preţ: 15 lei


Yeap, o pereche de cercei nouă. Mie îmi plac foarte mult.

Cercei Rulou
Preţ: 8 lei

Un nou pandantiv. Repet: biluţa e transparentă, văd că în poza asta se vede mai bine lucrul ăsta. Oricum pandantivul îl consider o reuşită.

Pandantiv Rulou
Preţ: 8 lei

Şi ca fapt divers: azi am văzut Up (nu e comedie, este chiar un film de animaţie la care am plâns), ieri am făcut recenzie la ultimul episod din Private Practice şi mâine începem din nou săptămâna. Vineri si sâmbătă am făcut săpături după un netbook care să se potrivească cu ce vreau. Fireşte că nu am găsit. Am abandonat prin a mă resemna cu 1GB ram standard şi suportat şi 160 hdd. Asta e. E bine şi atât.

P.S. Pentru detalii în legătură cu lucrurile realizate de mine, contactaţi-mă la G_Lexis2005@yahoo.com

O seara bună şi o săptămână bună vă doresc!

Neagu Djuvara, amintiri şi poveşti mai deochiate


Articol publicat de Lexis (AG)

Nu am reuşit să fiu o scriitoare de succes cum îmi propusesem. Nu sunt nici regizor, nici director. Nu am bani să îmi iasă pe nări şi nu am “relaţii”. Nu sunt critic de literatură ori de artă. Am doar doi ochi şi sunt un simplu cititor. Aceste comentarii sunt subiective.

Cartea al cărui titlu îl constituie şi titlul postării, am primit-o de la un coleg şi datorită acestui fapt, este dragă inimii mele. În plus, are şi o dedicaţie foarte mişto. Nu a fost chiar la ce mă aşteptam. Adică… nu mă aşteptam la nimic, dacă stau bine să mă gândesc. M-am apucat să o citesc pentru că m-am simţit îndatorată. Parcă e aiurea să primeşti o carte pe care să o laşi deoparte. Bineînţeles, contează şi de la cine o primeşti. În orice caz, am început să o citesc acum câteva săptămâni. Am citit încet, doar câteva pagini pe zi, şi uneori deloc din pricina lipsei de timp.

Ce nu mi-a plăcut la carte:

1. Faptul că are ilustraţii. Nu consider că asta e o carte căreia îi trebuiau ilustraţii cu atât mai mult cu cât…
2. poveştile sunt foarte pe scurt. Multe personaje, multe date, multe nume şi mai puţină acţiune. Cel puţin mie, nu mi-au rămas prea multe în cap după ce am terminat-o. Poate o fi din cauza faptului că am citit-o pe oboseală, poate o fi din cauza faptului că nu am acordat suficientă atenţie paginilor… nu ştiu, dar mi se pare că întâmplările din viaţa lui şi oamenii pe care i-a cunoscut, meritau mai mult de 102 pagini scrise cu 12 pe un rând de 1.5 (sper că am estimat corect).

Ce mi-a plăcut la carte:

1. Are faze foarte haioase. Faza cu Ghiţă Ilie şi balega a fost genială.
2. Stilul în care este scrisă cartea e foarte accesibil.

Şi cam atât am avut de zis. Probabil mâine o să mai postez lucrările mele handmade, dar până atunci poate un film şi o porţie de somn. E totul prea dull pentru altceva.

Primul inel handmade şi alte chestii

Articol publicat de Lexis (AG)

În sfârşit mi-a ieşit aproape tot cum trebuie. După o zi istovitoare la birou, am ajuns acasă nerabdătoare să creez alte accesorii după cum mă taie mintea. De data asta le-am băgat la cuptor, 10 minute, după cum am citit pe net. Cred că mergeau ţinute chiar 15 dar nu am vrut să risc chiar aşa mult. În orice caz, cert e că au ieşit BINEEEEEEE…. uhuuuuu… şi de data asta am folosit şi suportul de inel. Mi se cam termină materialele, sârma, tortiţele de cercei, dar asta e, văd eu de unde mai fac rost. Aşadar, primul meu inel handmade… tadadaaaaam….

Asta e pentru gât. E preferata mea şi mă gândesc cu amuzament că nu aveam nici o formă în minte când m-am apucat să modelez. Biluţele din mijloc sunt transparente, a iesit aiurea din cauza bliţului. Am făcut la repezeală pozele.

Mai ştiţi că postarea trecută v-am spus că iar s-a ars Fimo? Ei bine, făcusem 8 mini-steluţe, care s-au ars… adică s-au înegrit. Dar atât… doar şi-au schimbat culoarea, nu miros dubios, aşa că le-am ataşat panglicii şi am făcut o mică brăţară. Am cusut la ele de mi s-au topit ochii, dar a meritat, mie imi place rezultatul.

Asta e o pereche de cercei. Ochii sunt câte două paiete mov, nasul şi gura tot din Fimo. Nu le-am mai pus tortiţă. Când *dacă* o să îi vrea cineva, o să le pun.

Astea iar le-am făcut la nimereala. Dreptunghiurile le-am făcut cu o cutie de chibrituri şi apoi am adăugat paiete mov. Din cauza luminii ai zice că-s negre, dar sunt mov… Cercei şi pandantiv… aşa zis… 😀

Deocamdată sunt mulţumită de rezultat. Mai aveam o pereche de cercei drăguţi, dar i-am rupt eu cu brutalitatea mea de amazoană (cum mi-a zis un prieten, descriindu-mi personalitatea la nervi. Era chiar “amazoană nebărbierită” dacă îmi aduc bine aminte. Bineînţeles, nu am ce să bărbieresc, e doar o metaforă ) Oricum, cei care s-au rupt nu au fost foarte greu de făcut, aşa că îi pot reface oricând. Urmează să încerc ceva obiecte decorative, într-un viitor apropiat… că tot vine Crăciunul. Până atunci, o porţie de somn bună merit şi eu…

Sper că v-au plăcut şi nu uitaţi pentru întrebări despre accesorii contactaţi-mă la : G_Lexis2005@yahoo.com

Noapte bună.

Prima brăţară handmade

Articol publicat de Lexis (AG)

Iar am ars Fimo. Nu înţeleg de ce se duce aşa repede, dar presupun că era prea mare căldura în sobă. De data asta m-am ofticat mai mult, s-au ars o gramadă de chestii mişto. Gata! De mâine încerc la cuptor, păi ce-i asta… În fine, mi-au ieşit o pereche de cercei şi o brăţară. Prima mea brăţară hand-made. Tadadaaaaaaaa….


Ăştia sunt nişte cercei care se cam fărâmiţează, mă gândesc să decorez ceva cu ei. Până la urmă n-arată rău…întregi.


Singura pereche de cercei reuşiţi în seara asta. Sper să reziste eroic.

Până acum nu a fost nimeni interesat de obiectele astea, dar nu renunţ, nu încă… până la urmă mie îmi plac şi poate o să le port eu dacă nu le vrea chiar nimeni. Şi mai am o veste proastă… mi s-a terminat sârma subţire cu care legam cerceii. Damn şi weekend-ul sunt ocupată până peste cap. Damn. Damn. Damn. Not good. Uf.

Experimente cu pasta Fimo

Articol publicat de Lexis (AG)

Azi am cedat tentaţiei şi pe la 12 m-am apucat iar de lucru. De data asta mi-am luat inima în dinţi şi am încercat plastilina asta Fimo. Am deschis pachetul albastru şi am luat mai puţin de un sfert din el şi am început să mă joc. Este exact ca plastilina, puţin mai dură totuşi, dar destul de “modelabilă”. Mi-a venit ideea să fac nişte steluţe de mare şi să le pun nu la cuptor, ci în sobă. Şi norocul meu că am găsit o cutie de metal ceva mai veche în care le-am putut aşeza la “copt”, că altfel nu ştiu în ce le-aş fi băgat la foc. Eh, perechea asta am ţinut-o în jur de 10 minute şi a ieşit bine, am fost chiar încântată.

După ce am făcut steluţele de mare am zis să mai fac o steluţă şi nişte mărgeluţe tot din Fimo pentru o brăţară care să se asorteze. Am stat aproape o oră-două, nici nu ştiu sigur, peste o oră în orice caz şi le-am băgat iar la sobă, însă am făcut prostia de a închide cutia şi deci s-au prăjit bine de tot. Miroseau oribil şi arătau oribil, abia de-am recuperat cutia… După asta am mai stat o oră să fac alţi cercei, pe două culori, am inclus şi albul de data asta şi din pricina faptului că nu mai era aşa încins focul, când i-am scos şi am încercat să lucrez cu ei, s-au fărâmiţat. Deci am pierdut azi timpul pe nimic practic. Mă rog, până la urmă am mai făcut nişte scoici, care n-au ieşit chiar cum trebuiau… dar cel puţin au ieşit… normal. Şi acu’ poze…

S-a ars o muncă de zeci de minute scuba diving Phuket

Cerceii de tipul ăsta mereu sunt plăcuţi, sunt invidioasă…


Astea se voiau a fi scoicile…

Steluţele, prima reuşită Fimo….


Ah da… am făcut şi ceva de pus la gât… dar nu ştiu dacă ar putea cineva să placă astascuba diving South Africa Dacă sunt totuşi doritori, o dau pe gratisscuba diving South Africa

Primii cercei handmade

Articol publicat de Lexis (AG)

Toată săptămâna mi-am înnebunit prietenii cu ideea de handmade şi cu faptul că abia aştept să încerc şi eu să fac diverse chestii. Am fost foarte hotărâtă să mă duc sâmbătă la magazinul de care am aflat ca să îmi iau ce am nevoie. Am plecat la 11.30 de acasă şi am aşteptat o juma de oră maşina. Într-un sfârşit a venit şi am mers cu unul dintre cei mai cretini şoferi ever! Aproape în fiecare zi merg cu câte un şofer, eh… ăsta de ieri a mers extrem-extrem de încet şi mă enerva rău că nu depăşea deloc, mor după ăştia, zici că-s de la pompe funebrescuba diving Fiji.

Magazinul se închidea pe la 14 aşa că mă cam grăbeam drept să spun. În orice caz, am ajuns pe la Piaţa Romană pe la 12.45. Pe drum mi-am dat eu seama că mi-am uitat harta acasă da’ dacă-s cu capu’-n nori, asta e. Am zis că am în minte cum se ajunge la magazin şi mă descurc eu. Bineînţeles că am fost prea încrezătoare în propriile forţe. Adică dacă ştiu unde e Piaţa Unirii şi cunosc zona Timpuri Noi-Tineretului, nu înseamnă că mă descurc şi mai departe. Eh, glumesc… orientarea mea în spaţiu s-a îmbunătăţit pe parcursul anilor, dar mai greşeşte omu’ direcţia.

Reţinusem că de la Piaţa Romană tre’ să o iau în faţă până dau în Griviţei ş-apoi să fac dreapta. “Norocul” meu a fost că am uitat pe ce bulevard trebuia să o iau şi în loc să o iau pe Dacia, am luat-o pe Lascăr Catargiu. Şi am meeers până am dat de Piaţa Victoriei. Acolo m-am oprit şi mi-am dat seama că ceva nu e în regula (da, puteţi să vă căcaţi pe voi de râs) O sun pe sor’mea ca să se uite ea pe pliant să îmi spună pe unde să o iau. Nu răspunde. După care o sun pe Deea, care a fost pe fază şi mi-a răspuns… spunându-mi că nu mai are pliantul smileys. În orice caz, am rugat-o să se uite pe salutbucureşti să îmi zică cum să dau în Griviţei şi cu ajutorul ei, am reuşit să ajung unde trebuia cam după o oră de mers pe jos. Slavă Domnului că a avut Internet şi a fost acasăscared smileys Merci încă o dată… scuba news

O dată ce am ajuns în magazin am fost hipnotizată de ce aveau acolomedium dog collars. Fix ce îmi trebuia mie: mărgeluţe, pietricele, şnururi, pastă FIMO, tot! După ce am stat şi m-am chiorât îndelung la fiecare chestie ca să îmi dau seama de ce îmi trebuie pentru început, am început să pun în coşuleţ aproape din fiecare produs. Muhahahaha… şi pasta Fimo mi s-a părut un pic cam scumpă, dar am luat 3 pachete din culori diferite ca să văd ce reuşesc să fac cu ea. Suportul de inel mi s-a părut iar puţin cam scump… acum îmi dau seama de ce sunt preţurile mai mari la produsele făcute de mână, unele materiale nu sunt chiar ieftine. În orice caz, la 14 nu m-au dat afară din magazin. De altfel, nici nu mă aşteptam la ce vânzare le-am făcutsmall dog cages În orice caz, am plecat de acolo dornică să mai cumpăr… dar ce să mai cumpăr cu buzunarul deja golit. Şi aşa mai sunt aproape trei săptămâni până la salariu şi am rămas în 50 de lei pentru supravieţuire scuba forum.

Am ajuns acasă mândră de fapta mea măreaţă şi după ce am căutat informaţii pe net despre Fimo şi am văzut câteva tutoriale, m-am apucat de treabă. Am reuşit să fac 3 perechi de cercei şi o cutie de bijuterii. O să pun pozele cu cercei în ordinea în care i-am făcut. La cutie am pierdut o grămadă de timp cu vopsitul şi apoi era să îmi lipesc degetele cu superglue, nu a ieşit cine ştie ce, dar mie îmi place oricum şi îs mândră. Fimo n-am folosit încă, mi-e teamă că o să o stric şi la cât am dat pe ea… grrrr, n-aş vrea. Va las cu poze acum, că doar am vorbit destul şi nu vreau să vă plictisesc.

NB. Nu merge să încarc pozele pe blogspot, nu ştiu ce puii lui are, aşa că uite pozele de pe Twitpic… Doar cu primele două perechi şi cutia de bijuterii, aici, aici şi aici.

Pentru un "mâine" mai bun

Mi-ar plăcea din suflet în seara asta să pot scrie despre ce s-a întâmplat azi în birou, dar din păcate, paranoică cum sunt din fire, nu pot. Poate voi scrie după ce îmi voi depune demisia, dar până atunci cred că mai e ceva vreme… din păcate.

În orice caz azi a fost o zi de coşmar, dar săptămâna a trecut repede din fericire. Sâmbătă plănuiesc să merg la magazinul de care am aflat… magazinul cu materiale pentru hand-made, trebuie sa fiu foarte hotărâtă să reuşesc şi cred că sunt… trebuie să fiu. E puţin ciudat, pe pliant îmi arată mărgele şi nebunii… şi pe site… magazinul e cu pensule şi acuarele…. ceea ce e bine, pentru că aşa mi-am găsit pensule pentru machiaj… dar eu voiam mărgele şi asta sper să găsesc… O să revin pe aici cât de curând.

Noapt bună.