Imi place sa ma plang si sa nu fac nimic…

NB: Acestea sunt părerile mele proprii şi personale, nimeni nu este obligat să le citească sau să le accepte.

Se ajunge până la urmă la tot felul de polemici din cauza acestei probleme. Să mergem sau nu la vot?? Cu foarte puţin timp în urmă nu dădeam doi lei pe această acţiune, de a merge la vot, motiv pentru care ţineam partea celor care dădeau argumentele penibile pe care le voi enumera mai jos. Am fost de două ori la vot de când am căpătat acest drept… Cel puţin eu ştiu cum e să votezi şi măcar am sentimentul că am făcut şi eu ceva, că nu am stat ca dobitoaca cu mâinile în sân şi am început să dau cu pumnii în masă… enumerând aceleaşi motive stupide şi inutile pe care le voi scrie mai jos. Mi se pare penibil să ai o vârstă trecută de majorat şi să nu ştii ce înseamnă “a vota”. Măcar din curiozitate şi tot te duci.

De fapt, politica nu a fost niciodată un domeniu care să mă atragă. Nici acum nu pot spune că ştiu ce înseamnă de fapt politica în România. Cert e că sunt pe drumul spre iluminare, că de n-ar fi unii să mă bată pe umăr şi să îmi zică “hey, ai şi tu un cuvânt de spus… nu te abţine” şi pe mine m-ar durea în cur în continuare, ca pe mulţi alţii şi nu m-ar deranja să plutesc în deriva necunoaşterii. (şi ca o completare… politica e totuşi ceva care ne afectează în cel mai direct mod posibil şi până la urmă nu e OK să nu ştii cu ce se mănâncă)

Ce am observat azi la momentul cu pricina…

Păi, am intrat în curtea şcolii în care s-au amenajat urnele de votare. La intrare era o bătrână în baston care sunt sigură că a făcut o oră până a ajuns la urnă. Mai sunt sigură şi că a votat PSD, dar asta e altă mâncare de peşte. Am intrat în şcoală şi unul de la pază s-a uitat foarte mirat la mine. Şi până la urmă nu m-a surprins având în vedere că eu şi sor’mea eram singurele fără fire albe în cap. Am intrat în sală. O sală goală. Când să semnez pe liste… goale şi alea. Un moment trist. Mi-am luat ştampila, m-am dus în urnă, am votat, apoi am ieşit. Ceea ce regret în urma votului meu este că nu am fost prea bine informată cu vedere la candidaţii de pe listele alea, dar… în fine, să spunem că nu este prea importantă aglomerarea asta de detalii personale. Vederea în ansamblu contează. Când am ieşit din şcoală, m-am simţit… bine domn’e. Pentru prima oară de când am ajuns să critic lumea în care trăiesc, nu m-am băgat în oala de egoişti şi ignoranţi. Acum o să vi se urce sângele la cap pentru că am spus lucrurile astea şi vă regăsiţi în ele, dar adevărul este dureros. O să încep clasificarea… Ţineţi-vă bine, dacă sunteţi sensibili vă rog chiar să închideţi fereastra. Oricum nu o să activez comentariile.

Tipuri de alegeri:

1. cel care votează.
2. cel care nu votează.
3. cel care se prezintă la vot dar doreşte anularea (adică pune mai multe ştampile, nu pune deloc etc.)
4. cel care stă acasă, urmăreşte rezultatele şi zice “da… după cum ziceam, nici nu se merită… o ţară de căcat”

1. Motive penibile şi inutile pentru care oamenii se duc la vot.
– că mi-a dat Gigi găleată/psdu’ farfurie şi chestii de genul. Aşadar, cei maniPULAţi.. Aici se încadrează foştii comunişti de obicei. Se merge pe principiul “ia că-i moca”
– că n-am ce face.
– ca să mă dau mare
– ca să se producă o schimbare, vreau să trăiesc mai bine. Aşadar… e inutil să mai comentez la asemenea speranţe. E ca şi când ai spera să câştigi în fiecare zi la loto.
– pentru ca mie îmi pasă de mine şi de ce mi se întâmplă… ăsta nu e un motiv penibil sau inutil, dar nu îmi place mie replica. Motviul ăsta l-am avut şi eu că altfel n-ajungeam să scriu ditamai postarea de blog.

2. Motive penibile si inutile pentru care oamenii nu se duc la vot.
– nu am chef.
– nu am pe cine (LOL!)
– nu îi cunosc (poţi citi Academia Caţavencu şi să vezi dacă au făcut căcănării, oricum nimeni nu a stat la cafea cu ei, stai calm.
– votul meu nu contează. (dacă mergi pe principiul ăsta…)
– plouă afară/ e noroi
– nimic nu se schimbă (oare de ce ?)
– toţi sunt la fel (ideea e să alegi răul cel mai mic, şi da, există diferenţe între ei – asta am spus şi în cealaltă postare)
– nu mă interesează ( atunci îţi pierzi dreptul de a te plânge că ţara e de căcat… TU prin indiferenţa ta ai făcut-o de căcat)

3. Aici nu există motive. Sunt de părere că cei care au făcut/fac lucrul ăsta e OK pentru că măcar îşi mişcă fundul până la urnă să ştie lumea că ei sunt neutrii.

4. Indiferenţă oferiţi, indiferenţă primiţi. VOI îi lăsaţi să îşi umple buzunarele cu banii voştri munciţi, VOI strigaţi “Mă doare în cur de mine şi de restul” VOI îi lăsaţi pe alţii să vă conducă. Până la urmă şi VOI sunteţi nişte marionete prin indiferenţa voastră. Vă place să ignoraţi, vă place să daţi motive penibile, vă place să trăiţi în întuneric. Trist.

Concluzia principală (mă rezum că şi-aşa nu ştiu câţi au rezistat să citească până la capăt)

Un vot nu contează, aşa e, dar mai multe DA!

Nu iese cu cine am votat şi tare mi-e teamă că o să ajungem mai jos decât suntem cu acest partid în senat şi camera deputaţilor…. şi asta numai din cauza celor care au ales să nu le pese. Ruşine.

Mai bine acum decat niciodata

Cu toate că am susţinut sus şi tare că :

Domn’e io nu mă duc la vot că nu am ce să votez, că oricine ar ieşi tot nimic nu se schimbă…

Acum vreo săptămână aud că PSD-ul conduce în sondaje. Şi atunci m-am enervat… şi am zis:

Mă duc la vot!

Pentru că până la urmă… ideea de bază e că… nu mă duc să votez pe cine cred eu că e cel mai bun, ci mă duc să votez pe cine cred eu că face răul cel mai mic. Adică aleg răul cel mai mic dintre toţi dracii care candidează. Plus că sor’mea m-a convins mainly, când am văzut-o aşa înverşunată cu… :

Huooooo!! Comuniştiiii!!!

Nu am putut-o contrazice…. şi am completat şi eu cu un:

Aşa e fată, aşa e… mergem duminică.

Fii prost, fii nesimtit, fii in randul lumii!!!

Şcoală
Am fost azi să duc referatele. Slavă Domnului am urcat la etaj, în lift, cu încă cineva (am fobie de lifturi şi ma sperii repede)… De fapt, chiar cu una dintre secretare… Şi bineînţeles că am trecut prin nişte mici aventuri, da’ nu le voi povesti… aici 😀

Zomby Joby
Azi am avut parte de un prânz delicios. Am luat ditamai pizza, care şi-a meritat cu vârf şi îndesat banii… dar din păcate nu am putut să o mănânc înfometată, ci mai degrabă sătulă. Dacă ieri au venit cu comanda în două ore jumate, azi au fost foarte prompţi şi la 13 şi ceva deja ne ridicam spre bucătărie. Eu ca dăşteapta, ronţăisem înainte biscuiţi şi băusem şi o cafea. Aşadar, n-am putut să mă bucur prea mult de ce aveam în cutie. A fost OK până pe la 15 când mi s-a făcut rău, mă luase aşa o durere de cap şi ameţeli de am zis că leşin la birou. Am făcut anunţurile alea mai mult ca prin vis. Şi de la ce era? Păi în primul rând de la diferenţa de temperatură, birou-afară/afară-birou. Din cauza faptului că mi-a fost lene să îmi mai pun căciula pe cap şi de la acest lucru mi s-a declanşat sinuzita ca în spaţiu. Atenţie! Ciupercă! Zbuf! Groaznic a fost. Până am plecat mi-am revenit.

Extralife şi timp liber
Cică să mergem în hipermarket să ne facem cumpărăturile. Super obosite, şi eu şi sor’mea… şi puţin presate de timp, abia am reuşit să apucăm ce voiam de pe rafturi. Când ajungem acasă sor’mea observă că unul dintre cadourile pe care le cumpărase era şi desfăcut şi folosit. Mare nesimţire frate, mare de tot. Am tot auzit guri inteligente care spun că “hai lasă, că nu numai la noi aşa… ” Hai zi zău! Mă îndoiesc că mai există neamuri proaste cum e al nostru. Cât de departe poate ajunge, oare, răutatea şi jegoşenia asta… mi-e silă… rău. Ah, şi cică în cutia unde erau pungi cu jeleuri… erau aruncate pungi rupte, cu măsline … N-ai cu cine domn’e… nişte ţărani! Dar să trecem la lucruri mai serioase. Magazinul era plin de oameni, în limitele bunului simţ, dar pentru o Joi… destul de mulţi. Deh, se apropie sărbătorile. Eu n-am apucat să cumpăr nimic din ce trebuia :)) Nici acum nu am luat cadouri, oh i’m so screwed… Sper să reuşesc să îmi fac şi radiografie la mână weekendul ăsta, să îmi cumpăr şi haine… şi of, Doamne… câte sunt de făcut…

La Prison Break eu nu mă mai uit!!! Să îmi bag ce are Naomi de nu… deci serialul ăsta a devenit o glumă proastă, când ziceam şi eu că uite domn’e s-au îndreptat, atunci au dat-o în bară. Nu, deci nu mă mai uit! GATA! Ah şi în seara asta trebuie să îmi schimb lista de muzică din mp4 că m-am plictisit de ce am, ceva sugestii ? 😀

Noapte bună, fraţilor…

Mosu’ cauta groapa de 2 metri

Scoala
Aseara mi-am adunat toate puterile si am reusit sa scriu referatul ramas. Deci pe ambele eu le-am scris, sunt scurte si au si greseli, numai din atata lucru ar trebui sa se vada ca sunt facute de mintea mea brilianta, dar parca vad ca profesoara nici nu va observa ca cineva chiar a muncit pentru temele respective si ma va include in aceeasi oala de ”furaciosi”. Va tin la curent.

De zi cu zi
Il mai stiti pe mosul cu gura mare de sambata ? Cel cu care m-am luat in gura ca ma impotmolisem la el in cacat ? Ei bine, se pare ca acum ne acuza de faptul ca i-am rupt nu-stiu-ce-tevi sau instalatii. Eu m-am impacat cu ideea ca batranul asta e senil si se hraneste din raul facut celorlalti. Instalatia aia nu aveam cum sa o rupem noi cu masina, in primul rand pentru ca instalatiile se pun la 1.5-2 m sub pamant si groapa aia mai mult de un metru nu are cum sa aiba, ca altfel nu mai ieseam din ea. Si in al doilea rand, dupa noi s-au mai impotmolit alte 5 masini. Asa ca, aceasta e concluzia mea… mosule, fierbeti coliva si nu iti mai irosi timpul spionand vecinii. Ce ? Esti invidios pe sanatatea lor mintala? Nu iti face probleme, cei normali au inceput sa devina anormali…

Zomby Joby
Azi am comandat de la unii care se presupune ca fac mancare italieneasca… Si pe langa faptul ca au venit in doua ore jumate, portiile au fost mici si prost facute. Numai cand ma gandesc si mi se face rau de la tortelinii aia plini cu o chestie ciudata care se presupunea a fi carne. Yuck… Si o veste buna ar fi ca am un soricel nou, yey 😀 si nici nu mi-a luat prea mult sa ma obisnuiesc cu el, doar o tura de aji france :))

Extralife si timp liber
Da, care free time???… Pai timpul liber pe care il petreci in metrou, bineinteles! Am ascultat mult P!nk si Dido pentru ca ambele artiste au albume noi scoase anul acesta. Sunt destul de OK, cel al lui Dido este cam foarte trist si tre’ sa recunosc ca ma regasesc in el intr-o anumita masura… cel al lui Pink este… na, in stilul ei. Seriale n-am mai vazut, nici nu am mai facut rost de ele de fapt. Am uitat, aseara a trebuit sa ma culc mai devreme pentru ca astazi sa nu mai am nevoie de sticla de jumate pentru a imi sustine capul. Nu am mai avut nevoie. Sper sa termin sticla asta de suc repede ca sa trec la apa, nu stiu de ce dar parca si simt ca ceea ce beau e eeevil 😀 desi eu n-am avut niciodata fixatii din astea buha 😀 Va las cu o melodie a Rihannei care imi place foarte mult, atat mesajul cat si melodia per total. Touchy touchy…

Rutina intr-un metrou gol

Uneori îmi doresc să mor pentru o zi… am fost şi sunt foarte obosită. Atât de obosită încât azi rămăsesem singură în metrou şi nu îmi dădeam seama ce s-a întâmplat cu persoanele care erau lângă mine cu două secunde mai înainte când s-a anunţat penultima staţie. Oribil mai e să ai prea multe de făcut. De dimineaţă am şi întârziat la primul curs, nici nu ştiu ce am făcut la testul ăla… cui îi mai pasă, cel puţin am intrat în examen la altă materie unde am luat notă de trecere…

Apropo… ce e chestia asta domn’e cu datu’ examenului pentru a intra în examen? E examenul ăsta aşa o mare plăcere încât trebuie să arăţi că eşti calificat pentru a participa la această activitate? Ţi se dă vreo primă de Crăciun pentru că ai reuşit să intri în examen şi să îl şi iei ? Nu, chiar nu prea înţeleg mecanismul ăsta de gândire dar oi fi eu înapoiată…

Cu toate că sunt obosită şi aş avea nevoie de o săptămână de moarte ca să mă refac, am reuşit să nu calc niciunul dintre cei nuştiucâţi câini care mi-au ieşit în faţă când eram la volan. Deci am dat azi numai de câini sinucigaşi… Câini emo… Câini care au nevoie de cămăşi de forţă. C’est la vieeeeeeeeeeeeeee….. lalalalaa…

Voiam să mai scriu, da’ ce să mai scriu… că mi-a căzut un ochi adineaori şi o pleoapă… şi mai bine, dacă am timp, o să scriu mâine ce am uitat azi…

Noapte bună

Du-te-n piz-da ma-tii !!

A înjura este un lucru minunat. Nu vorbesc despre înjurătura urâtă spusă din cinci în cinci minute, nu vorbesc de înjurătura spusă ca alint, nu vorbesc de înjurătura spusă fără suflet, doar de dragul de a fi spusă. Vorbesc despre înjurătura care se ţipă, care se spune cu năduf, care te face să te simţi mai bine atunci când ai nervi. Vorbesc despre dă-te-n pizda mă’tii spus cu patos şi ură, vorbesc de dă-te-n pula mea strigat, răstit, scuipat, vorbesc de să te fut în gură spus cu plăcere, cu draci.

Da, consideraţi pe oricine care înjură că e ţăran şi prost crescut. Ba pardon! Eu sunt pro înjurat, eu când sunt nervoasă înjur aşa cum unii la nervi fumează, aşa cum unii mănâncă, aşa cum se coţăie şamd. EU CÂND ÎNJUR MĂ SIMT BINE! Şi să vă dau cel mai bun exemplu de acum un sfert de oră.

Am avut cursuri, tata a venit să mă ia cu maşina de la metrou. E normal, doar nu îţi laşi odrasla în frig şi ploaie, plus că mai avea de făcut şi nişte cumpărături. La noi pe stradă s-a săpat că s-au trezit unii cu minte de aur să ne pună şi nouă apă rece curentă, că doar suntem doar în 2008 (aproape 2009). Eh, când ajungem cu maşina pe stradă, nici bine nu începe să intre cu spatele că dă în ditamai gropanul plin de apă şi noroi. M-am dat jos şi am început să împing maşina. Eh şi iese un moş cu băşini la cur ca mitraliera şi începe să ne boscorodească pe noi că n-am făcut şanţ pe stradă că aşa ne trebuie, că îi futem-că îi dregem…. Şi dialogul a urmat după cum urmează:
Eu: Hai bre du-te şi lasă-ne pe noi în treaba noastră, stai pe ploaia asta afară…
El: Da’ ce ? Că sunteţi la mine în poartă, ia vezi ia vezi că acuma intraţi în alt şanţ, că n-aţi făcut şanţ la voi, că sunteţi nişte putori, vai de capul vostru…
EU (ţipând) : Auzi bre, ia mai du-te în spanac, cine dracu n-a făcut şanţ ???? CĂ NOI AM FOST SINGURII CARE AU FĂCUT DE PE TOATĂ STRADA ASTA DE ŢĂRANI JEGOŞI!
Moşu’ beleşte fasolea la mine şi foarte ofensat zice : Auzi, da’ ţie nu ţi-e ruşine să vorbeşti aşa cu mine?
Şi io îi răspund: Da’ dvs. nu vă e ruşine să spuneţi lucrurile astea despre noi? Ai venit matale cu centimetru să vezi cine a facut şanţ şi cine nu ?
Moşu: DA! (Şi între noi fie vorba, sunt convinsă că aşa a fost numai că…
EU: Şi ce ai făcut?? nu ţi-ai luat ochelarii la tine că şi un orb şi-ar da seamă că la mine în poartă e şanţ…

După aceea l-am lăsat în plata Domnului şi în drum spre casă de nu i-am umplut frigideru’ de carne şi i-am promis şi un fier în gură să îi curăţ niţel limba aia spurcată. S-a găsit cine să comenteze, că doar groapa şi căcatu’ în care ne-am împotmolit o fi fost la mine în poartă…. Futu-te în gură de căpuşă…

Aşadar… povaţa acestui blogpost… este… înjuraţi (cu toate că cu el am vorbit frumoooos mai sus) dacă aveţi cu ce şi dacă vă simteţi bine… Numa’ să o faceţi când trebuie şi cum trebuie.

Hai noroc!

p.s. titlul mai este valabil şi pentru alte persoane.

Pe ganduri despre diferentele intre catolicism si ortodoxism

Diverse:
Am citit câteva diferenţe dintre aceste rituri (am înţeles că nu e corect dacă zic “religii”) şi mi-am dat seama că nu e mare distanţă între cele două. Pe mine mă interesează doar dintr-un anumit aspect, aşa că dacă cineva e catolic şi are cinci minute să mă lămurească şi pe mine în legătură cu unele aspecte… Aş fi veşnic recunoscătoare. Da, deci mă bate gândul să mă convertesc, dar sunt încă în stadiul de informare.

Dido a scos album nou, l-am ascultat dar versurile îmi par cam…. neclare. Mesajele sunt puţin cam aiurea şi melodiile sunt triste. Din această cauză nici nu l-am mai ascultat, şi-aşa sunt eu aproape de pământ cu psihicul, nu îmi mai trebuie o altă voce să îmi zică unele lucruri.

Şcoală şi de zi cu zi:
Weekendul ăsta am cursuri de dimineaţă. Mă gândesc cu groază că aveam două referate de făcut şi nu am reuşit să fac nimic, mai ales din cauza faptului că nu m-am putut odihni zilele astea deloc cum trebuie. Nu ştiu ce e cu mine, eu nu am avut niciodată probleme cu somnul. Mergeam şi merg pe principiul : dacă eşti obosit, dormi, dacă nu, nu. Dar acum chiar sunt foarte obosită şi cu toate astea mi-e greu sa adorm şi mă trezesc devreme ca să stau cu ochii pe pereţi. E ceva în neregulă.

Zomby Joby:
Azi a fost a doua dimineaţă în care am condus. Am bafta că nu e drumul prea lung până la gura de metrou şi e cât de cât OK, dar seara n-am avut curaj să mai încerc. Nu de alta, dar oricum îmi ţin ochii în geantă(jantă)… Să mai ţin şi geanta deasupra capului ar fi cam mult, nu ? La job mi se pare obositor, mai ales că nu prea există momente de relaxare… Azi am stat la Masa Tăcerii de-a dreptul, nimeni nu zicea nimic şi toţi mâncam liniştiţi. Ieri am comandat o pizza pe care am taiat-o cu drujba… Deci am tras de pizza aia cât n-am tras de o mâncare în viaţa mea, a fost de pomină, şi mi-a luat 40 de minute să o mănânc. 40 de minute e foarte mult, în mod normal dacă sunt şi cu foamea în gât, în 20 de minute termin. Da’ deh… la ce coajă mi-au adus ăştia ieri… Pfii, oricum de la ăia nu îmi mai iau nimic, AM ZIS! Hihi…
Şi pe drum n-am mai văzut pe nimeni, nici pe chinezoaice, nici pe Le Templier, nici pe MY GAY LITTLE FRIEND :((

Extralife:
Pregătesc un nou interviu, mp4ul meu (puişorul mamii) e şi el bine. Fi-mea e bine, am ditamai zgârietura pe mână ceea ce înseamnă că e în apele ei. Şi în rest… Vin sărbătorile şi nu ştiu ce cadouri să cumpăr celor dragi, adică n-am nicio idee… Vin sărbătorile şi mi se pare trist. Vin sărbătorile şi… în sfârşit o să pot sta şi eu să frec menta puţin.

Au revoir!

Saturday morning

E posibil să fi exagerat un pic cu ultima postare, au fost primele gânduri după incident şi cred că m-a luat puţin valul. Zic asta pentru că de dimineaţă am primit o veste destul de tristă şi am început să mă gândesc mai mult la felul meu de a gândi, la reacţiile care până la urmă sunt destul de omeneşti în unele cazuri, la oameni in general.

Nu am abilitatea de a îmi închipui unele dureri sufleteşti, dar un lucru e cert, nu sunt plăcute. Nicio durere nu este plăcută oricât de mică ar fi ea. Şi pentru că de când am scris răndurile de mai sus şi până acum, a trecut o oră, o să închei postarea aici.

Nu v-am spus nimic nou pentru că până la urmă azi restul e tăcere.

Betivi in metrou si paznici de ochii lumii

Oftez adânc şi cu amărăciune mă apuc să scriu din nou o întâmplare nu foarte plăcută.

În fiecare seră de când lucrez m-am întors acasă OK. Adică nu am avut parte de incidente de genul acestuia de care am avut parte în seara asta superbă de vineri. Ei bine, există un început pentru toate… De fapt, dacă stau bine să mă gândesc… nu am avut niciodată de când circul cu transportul în comun, parte de aşa ceva. O plăcere în adevăratul sens al cuvântului.

Azi am avut mai mult de lucru aşa că a trebuit să stăm peste program. La ora 18.22 eram în staţia de metrou. Mă zici “metrou”… de mult ori spui “oameni normali”… Conceptul ăsta de echivalare a dispărut. În orice caz, metroul… nu mai venise în staţie de aproape 10 minute! Peronul era plin, m-am gândit că nu o să ajungem să ne urcăm, dar iată că am reuşit. Ne-am aşezat pe partea dreaptă, sprijinite de uşi. La una dintre staţii se urcă un grup de patru oameni cu vârste cuprinse între 40 şi 50 de ani, beţi morţi şi aterizează exact lângă noi. După ce încep să zbiere la noi, ne dau la o parte şi ne înjură (asta toate în mai puţin de un minut) noi enervate şi (de ce să nu recunosc?) speriate ne ducem oleacă mai încolo cât ne-a permis spaţiul. Grupul de oameni maturi şi responsabili continuă să ţipe spre noi şi să ne facă în toate felurile, atrăgând atenţia până şi roboţeilor cu dopuri în urechi (adică cei care ascultau muzica la mp3) Un tip de la pază se aşază între noi şi grupul de oameni, fără ca măcar să le spună să înceteze cu ţipetele, urletele, răgetele şi aşa mai departe. Până la urmă am ajuns la capătul celălalt al metroului şi când am coborât am luat-o aproape la fugă ca să evităm o posibilă intersectare cu acele persoane.

Am ajuns acasă tremurând. Nu ştiu dacă de frică sau de nervi, dar cred că de frică. Mi s-a făcut şi rău de la stomac deşi maica mea mă aştepta cu nişte spaghete delicioase, a trebuit să beau un pahar de limonadă şi să stau puţin să mă opresc din tremurat. Jur că îmi străng bani să îmi iau un aparat cu şocuri electrice băga-mi-aş pula în ei de lepre. Este incredibil domnule, nu te mai poţi întoarce liniştit de la serviciu că li se pune lor pata pe tine, futu-vă în gură de rataţi labagii… sper să muriţi în chinuiri! Asta meritaţi, faceţi umbră pământului degeaba fute-m-aş în voi să mă fut şi în mamele alea care v-au futut că aşa e obiceiul. Că pe altcineva nu găsirăţi mă jegoşilor, hai să vedeţi voi ce surpriză cu volţi vă fac. Deci până acum nimeni nu m-a deranjat în metrou şi oriunde! cum au facut-o flegmele astea de oameni. S-a mai strigat după mine, am fost înjurată de mulţi da’ aşa ceva nu… N-am mai experimentat, dar se pare ca din nefericire există o primă dată pentru toate. M-am şi enervat pe parcurs ce am scris postarea asta. Îmi vine să omor pe cineva. Şi să nu dea dracu’ să vă luaţi de limbaju’ meu licenţios că atâta vă trebuie… De parcă ar merita viermii ăia altceva… Căca-m-aş să mă cac pe ei şi pe ţara asta care le permite să trăiască.war smileys