Tot raul spre bine

M-am hotarat azi ca de fiecare data cand resimt defectele si rautatile altora sa le scriu. Asadar, mi-am luat un pix si o hartiuta si am notat “Urasc lumea ce ma inconjoara”, apoi dedesubt am notat cateva subcapitole pe care le voi trata. Sunt multe, de ce nu ma mir? Cert e ca de azi de fiecare data cand o sa le resimt, o sa le pun in cuvinte. Sper sa iasa ceva bun din atata rau. 🙂

Va salut.

I-am multumit Andreei Raicu ca a purtat sutien

Ieri, cand am intrat (din greseala) pe blogul Andreei Raicu, am dat de ultima ei postare in care este foarte ironica. Ea da dovada de multa generozitate cand ne impartaseste gandurile ei, astfel si eu i-am impartasit gandurile mele. I-am multumit ca a purtat sutien la ultimele editii megastar, desi eram sigura ca nu va aproba comentariul. Ma bucur ca m-am inselat.


Este nostim cum ajungem sa multumim unora pentru faptul ca nu mai sunt nesimtiti. Interesant.

Filmele saptamanii

Ma tot tin sa va spun ca am vazut Sweeney Todd cu Johnny ma’ boy. Am gresit la o chestie, acum cateva luni am vazut versiunea mai veche a filmului si stiam deja ce se intampla si care e povestea. La mine toate filmele trebuie sa fie o surpriza, daca nu, isi pierd farmecul. Serios, nu imi place sa stiu subiectul inainte sa ma uit. Poate doar daca e o ecranizare dupa o cartea pe care am citit-o da’ asa… Anyway, ideea e ca mi s-a parut o porcarie toatala. Versiunea mai veche a fost cu mult mai interesanta. La un moment dat nu stiam daca vizionez Sweeney Todd sau Harry Potter 5.

Bineinteles ca l-am vazut in doua runde ca n-am putut sa rezist 2 ore sa il vad deodata. Singurele lucruri care mi-au placut foarte mult au fost :
1. parul lui ma’ brotha’ S.T.
2. vocea lui J. Depp si melodiile in general.

In rest, machiajul si scenele de crima extrem de exagerate duceau chiar la penibil. M-am uitat pana la sfarsit numai pentru actori si muzica, in rest… beah.

Din cauza faptului ca am fost foarte foarte racita, m-am uitat si la 27 dresses. A fost dragutel, mai usor asa, ca pentru o persoana racita care nu isi poate mobiliza creierul sa gandeasca prea mult. In rest a inceput sa ma enerveze mult American Idol, pentru ca iesit Amanda Overmyer 🙁 -era una dintre favoritele mele, iar Carly Smithson a fost printre ultimii 3. P-p-pisses me off, desi hai sa zic ca Amanda nu mai venise cu nimic nou si poate ar fi meritat daca s-ar fi batut cu una mai buna decat ea, dar asaaaaa…. Kristy merita sa iasa, nu ea :(. Iar Carly, dupa cum a zis si Randy, e una dintre cele mai bune de acolo.

Facultatile din Bucuresti (partea a doua)

Stiu, stiu. Am promis ca o sa mai povestesc si despre restul facultatilor pe care le-am vizitat si desi ma simt rau fizic, o sa fac acest efort.

Eu vreau… de fapt, voiam… inca nu stiu daca mai vreau, sa dau la Jurnalism. Da? Multi stiu asta. Ieri am fost sa vad cum e facultatea, sa vad poate se tin si aici cursuri deschise. Am ajuns in fata cladirii de cate-etaje-o-avea. Cam pustiu la prima vedere, dar in curtea facultatii mai erau ceva studenti. Era destul de frumos afara, dupa cum ati vazut ca a fost si mi se parea un inceput bun… Am intrat inautru si am fost intampinate de un maaaaaare gol… adica pur si simplu un gol (nu stiu cum sa il numesc) de unde plecau vreo 4-5 randuri de scari. Era intunecat si foarte rece, ca atmosfera. Dupa ce am vanat vreo doi oameni care puneau afise pe niste stalpi, i-am intrebat la ce etaj se afla Jurnalismul. [ acolo e o cladire maaaaareeee… a Politehnicii. Ii zice Leu, ca e un leu mare acolo… statuie, nu altsheva… ashiea]

Ne-au spus ca la 6 si ca sa o luam cu liftul. Eu cam am oroare de lift ce-i drept, dar am inceput sa ma obisnuiesc cu el. Am urcat mai multi, pentru ca acolo se vaneaza lifturile… o sa va explic putin mai incolo ce am vrut sa spun cu asta. Si toata lumea a apasat pe cate un butonel din panoul cu 123456789101111230923209843985. Mi-am dat seama ca ceva lipseste si dupa ce s-a oprit la 5, i-am spus Anei ca “Cre’ ca tre’ sa dam si noi cu bata intr-un numar de-acolo, poate castigam la loterie”….

Ramasesem eu, Andreea, Ana si inca o blonda care vorbea mai devreme in Gol (-ul de care ziceam mai sus, de la intrare) la telefon si se dadea mare… doamna. M-am asezat in fata panoului si am zis “UUuuhhhh… da’ 5 unde o fi?” (fireste era o gluma… mai de prost gust, mai infantila, mai cum o fi fost) La care blonda, plina de bashini, apasa pe 5 inaintea mea si zice “E intre 3 si 7”. Ma uit la ea si ii zic “Sti… am” Gagica mi-a replicat din nou, plina de bashini, “Da’ daca ti-e frica sa mergi cu liftul de ce n-ai luat-o pe scari” Fara sa isi dea seama ca era vorba totusi de 6 etaje!… In fine. Trecand de asta. S-a oprit liftul la 6 si am coborat….

Si am dat de alt Gol… Nimeni imprejur, cred ca puteai sa si strigi ca sa auzi ecoul. Cu toate astea la 10 secunde apare femeia de serviciu. Intrebam pe unde e secretariatul si ne zice “La capatul holului” aratand spre un coridor… sinistru si morbid. Am vazut instantaneu cadrul dintr-un film horror prost (“Hostel” daca imi aduc eu bine aminte, cel mai idiot horror movie cu care mi-am pierdut vreodata timpul) in care personajul principal ajunge intr-un spital de nebuni in care se macelareau oameni. Trebuie sa recunosc ca am ezitat sa fac primul pas, dar… mi-am facut curaj si… m-am dus.

De o parte si de alta a coridorului erau multe usi. Multe… multe usi. Pe fiecare erau lipite foi trase la imprimanta cu tot felul de nume pompoase gen “Laborator radio”, nu stiu daca am retinut bine insa. In orice caz, am ajuns la capat unde am dat de 2 studenti care asteptau intr-un alt mare… Gol. Oh well… am intrat in vorba cu ei, dar nu o sa va spun ce mi-au zis. – secretariatul era inchis asa ca nu am apucat sa stam la niciun curs din pacate-

Am vazut ca taxa pentru a da examenul de admitere este de 200 de ron. Ceea ce mi-a distrus complet toate perspectivele. Sper sa nu fie la toate asa. Nu inteleg ce intra in aia 200 de ron pentru o amarata de foaie si cateva mazgaleli cu rosu pe ea.

Cu un etaj mai jos era Psihologia. Acolo era mai multa lume si mai prietenoasa. Cel putin asa mi s-a parut. Holul era la fel, dar parca mai luminos si mai ok. Am coborat, am iesit din facultate si vreau sa spun ca m-am simtit atat de pierduta incat aproape ca ma apucase plansul.

Inainte sa mergem la Leu, am mers la Academia de Teatru si Film I.L. Caragiale. Acolo cladirea era foarte… fancy. Oamenii.. toti maturi, toti distanti. Nu mi s-a parut ca am vazut vreun zambet pe acolo. Am intrat la secretariatul de la etajul 1. Am fost tratata cu curu’. Mi-am bagat picioarele si m-am dus la 2. A fost mult mai amabila tipa de la 2. Ce-o fi asa greu sa vorbesti normal cu un om?

In orice caz, astea sunt parerile mele. Nu am asistat la nici un curs de aceasta data, iar observatiile mele sunt subiective. Adevarul e ca nu stiu cum sunt oamenii de acolo intr-adevar, insa din ce am auzit am ajuns la unele concluzii.

M-am simtit extrem de descurajata si am ajuns sa ma intreb… oare nu mi-au ajuns 12 ani pe bancile scolii? Oare n-ar fi vremea sa NU mai suport materii care nu imi plac, doar de dragul de a “face o facultate”? Sincer, admir oamenii care merg la cursurile alea de engleza sau germana, care pur si simplu mai au puterea sa stea pe bancile unei facultati, care pur si simplu nu au altceva mai bun de facut decat sa piarda vremea… Sincer nu stiu ce sa fac. Poate candva, cel mai probabil, o sa ma uit la ce am scris acum si o sa zic “Doamne, ce prostanaca eram” dar acum, chiar… nu stiu incotro ma indrept si nimeni nu cred ca poate sa ma ajute.

Facultatile din Bucuresti

In urma deciziei de a imi cladi pana la urma un viitor, am umblat prin facultatile din Bucuresti. De obicei planuiesc ce voi face. Sau mint? Da, ok. Am totul planuit. Mi-e rusine sa spun ca totul s-a dat peste cap astazi. Nu vreau sa dramatizez, dar am fost profund dezamagita dupa cum urmeaza.

Am fost la diferite filiale ale Universitatii Bucuresti. Am inceput cu Limbile straine ieri. Cu un an in urma am asistat la un curs de limba chineza cu un profesor exceptional. Mi-a placut foarte mult, desi sala era micuta (cabinet) cursul m-a facut sa uit de cladirea in care ma aflu sau de conditii. Anul asta am inceput cu un curs de germana intr-un amfiteatru. Sa definim notiunea de amfiteatru:

– Banci cum aveam in clasa a 1a. Cu 3 pe rand, ce-i drept. Masutele erau cat o palma, iar scaunele pliate de bancile din spate. Ati prins ideea, nu?
– Peretii crapati.
– Te uitai pe fereastra, vedeai numai zidul cladirii vecine.

Profesoara a fost ok la germana. Elevii… total plictisiti, total lipsiti de orice strop de viata. Majoritatea scriau, unii dormeau, altii ascultau muzica. Eh, stiu ca o sa spuneti: de-aia e facultate!…
Da, de-aia e facultate sa faci ceva ce iti place. Acum nu mai decide un calculator pentru tine. In fine. Urmatorul curs – engleza.

S-a tinut tot intr-un amfiteatru. Era mai ok asta, ca loc. Avea pe acolo un proiector, niste boxe… ma rog, detalii inutile. La curs:
– toata lumea avea exercitiile xeroxate.
– majoritatea lucra separat de profa si elevii care mai raspundeau.
– unii faceau in paralel cu alte materii.
– unii faceau cu totul altceva.
– profesoara total lipsita de chef. studentii total lipsiti de chef.
– cand se raspundea se vorbea foarte incet, atat incat oricum nu ajungea sunetul la toata lumea si chiar daca te-ai fi chinuit sa intelegi ceva, nu reuseai.
– nivelul elevilor de pregatire lasa de dorit. Nu fac pe desteapta, dar unele chestii… man….
– cand se termina un exercitiu si trebuia sa se aleaga alta persoana pentru a raspunde, toti lasau capu’ jos si ignorau privirile insistente alea profesoarei. Profesoara nu le stia numele (normal, la atatia elevi) si oricum nu putea sa ii strige “heeey, fata in rosu… hey, tipa in dungi! Dada, tu… vrei sa raspunzi?” pentru a-i pune sa raspunda.
– din 40, 37 erau studente.

Nu vreau sa ma intelegeti gresit. Ce am vazut ieri m-a intristat cumplit pentru ca nu imi imaginam ca intr-una din cele mai “bune” facultati de stat sa fie asa. Este o lipsa de interes incredibila din partea… Ministerului. Cum sa lasi frate aceleasi banci de douaj’ de ani? Ce, daca e de stat tre’ sa… pffff… nici nu mai zic, simt cum mi se urca sangele la cap.

Sa imi aduca cineva aminte de ce Universitatea Bucuresti este pe locul 3 in Romania?

– as scrie din seara asta si despre urmatoarele facultati pe care le-am vizitat insa pastrez pentru maine. Ideea de baza e ca nici nu stiu daca mai vreau sa ma mai duc la vreo facultate… si nu cred ca vreau sa ma dezlipesc de liceul asta… nu inca 🙁 .-

Megastar 2

Vreau sa scriu cateva cuvinte si despre Megastar si sa punctez cateva chestii esentiale. De ce nu imi place aceasta… emisiune. Sa vedem cu ce sa incep, pentru ca sunt atatea de zis incat ma pierd.

Nimic de bine, stati linistiti.

Andreea Raicu, prezentatoarea emisiunii, este cu adevarat o nesimtita. Eu apreciez faptul ca este in stare sa duca o emisiune pe spate. Mai cu suisuri mai cu cu o balba… In fine. Ce ma deranjeaza extrem de mult este ca NU POARTA SUTIEN! Pentru deliciul barbatilor. Mi se pare absolut de prost gust, mi se pare de bun simt sa nu apari asa in fata unei tari intregi. E ca si cand ti-ar prezenta emisiunea Mazilu in colanti cu 3 numere mai mici. Ce Dumnezeu, fratilor….

Concurentii sunt absolut pierduti. Eu nu stiu ce cauta astia pe scena. In afara de Oana care e singura ok + si inca vreo 2, toti sunt absolut pe dinafara. Imi zic parerea de telespectator. Probabil ca nici sonorizarea nu ii ajuta. Nu stiu ce faceti, dar calitatea sunetului este jalnica.

O compatimesc pe Crina Mardare. Sincer. Nu stiu cum reuseste sa se descurce cu atatia intr-o saptamana. Cred ca o platesc foarte bine. In orice caz, nici macar nu se pot compara cu Megastar 1. Aia au fost parfum.

Juriul n-ar trebui sa fie asa abatut si nervos pentru ca pana la urma, ei i-au ales. Pe baza unor criterii… pe care numai ei le stiu. Eu nu le pun la indoiala calitatile, insa nu mi se pare ca au luat cele mai bune decizii.

Sincer, nici nu stiu de ce ma mai uit la chestia asta. Pai nenica, luati colo’sa o bucata de American Idol AUDITII! si sa vedeti acolo voci…. si sunt la editia a 7a, nu a 2a.

Pe langa faptul ca totul a fost cum a fost… au dat-o si pe surprize-surprize. Au adus-o pe mama lu’ X din Spania, pe mama lu’ ala din Italia si ceee sa mai faceeeem Liliiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!!! Si gagicile care stiu despre ce vorbesc o sa gandeasca si o sa zica “Hai mah ca a fost super cuuuuuuuute”…. ‘ai nene ma lasi… ma uitam pe tvr daca voiam lacrimi si emotii. Si daca nu iti place Andreea Marin intotdeauna exista Tanar si nelinistit.