„Your own personal Jesus”

Eminescu? Blaga? Nesemnificativi domn’e. Marilyn Manson la putere! De ce ascultam muzica? De ce mergem cu mp3u’ in urechi pe strada, pe trotuarul din dreapta? De ce ne punem la „ton de apel” melodia favorita? E un raspuns simplu. Muzica e locul nostru de veci. In ea ne odihnim sufletele. Versurile, instrumentatia ne invelesc trairile, le dau sens, realizezi ca e ceva ce a mai trait cineva… candva. Iti dai seama ca nu esti singurul care se simte ca un cacat dupa ce a picat examenul auto pe care l-a platit cu doua salarii. E firesc sa te eliberezi cand asculti „Just a car crash away” sau „9 million bicycles”, nu?

Linisteste-te, nu esti singurul prost care ramane pe jos… nu esti singuru’ prost care a picat si merge pe bicicleta pana la serviciu, mai sunt si eu…. cel care a scris cantecu’. Parca te simti oleaca mai binisor, da’ pentru scurt timp. Ti se taie orice elan a doua zi cand te urci in rat…b.

In orice caz, stiintific nu am cercetat de ce sunetele anumitor instrumente muzicale te fac sa te simti mai bine, dar am experimentat pe propria piele si asa e. Am o intrebare, voi nu va simtiti ciudat cand aveti castile in urechi si mergeti pe strada? Fara sa auziti nimic in plus? Daca va striga cineva? Claxoneaza? Calca? Poci sa pun pariu ca nu va pasa… asa-i?

Imi imaginez asa un dialog de genul:

„Bah, vezi ca ti-a cazut un ghiveci in cap!”

„Ceeee?”

Sau…

„Vedeti ca v-a furat portofelul” (portofel in care sa ai de la buletin pana la… salariul pe luna respectiva)

Si raspuns: „N-are nimic, mp3u’/telefonu’ sa nu fi fost”

Si eu ma regasesc in versuri ca:

„Alexe, Alexe, Alexe
Timpul se-opreste, clipa se dilata
Cu ochii inchisi ma gandesc la nori de ciocolata”

… asa cum Sting se vede Neil Armstrong:

„Giant steps are what you take
Walking on the moon
I hope my legs don’t break
Walking on the moon
We could walk forever
Walking on the moon
We could live together
Walking on, walking on the moon”

…. Si Nickelback ameninta indirect:

“I’m hating what she’s wearing
Everybody here keeps staring
Can’t wait til they get what they deserve
This time somebody’s gettin’ hurt

Here comes the next contestant
Is that your hand on my girlfriend?
Is that your hand?”

… iar Korn dau dovada de o sinceritate extraordinara:

“All day I dream about fucking
Yes, all day I dream about sex
and all day I dream about sex Yes, all day I dream about sports
and all day I dream about sex Yes, all day I dream about sports
and all day I dream about sex Yes, all day I dream about sports”

Pana la urma, noi.. oamenii… ne cautam in orice. In culori, in lumini, in fapte, in nori, in comunicare, pe strazi, de ce nu si in alti oameni… dar singurele care ne satisfac sunt cuvintele. O parte din noi zace scrisa, cantata, pictata, spusa in litere undeva. Ce speri? Sa stii cine esti? ASCULTA, nimeni nu iti poate raspunde la intrebarea asta decat tu insuti. Intreaba-te azi, intreaba-te maine.. eu cine sunt? Si cauti… si ai impresia ca gasesti, dar nimeni nu stie ca rezolvarile se afla intotdeauna in noi si noi constituim rezolvarile.

(articol pentru partea a 2a a concursului bloggeri.ro)

De ce?

De ce te uiti la mine cu ochii astia goi
Si incerci sa-mi spui ca tot ce fac e prost
Ca ar trebui sa-mi schimb
Viata mea de nimic in ceva mai bun…

De ce ma vrei cum nu ma poti avea
De ce ma-nveti tu care-i drumul bun
De ce crezi tu ca ma ratez si tu ma scapi
De ce pe jos nu poa’ sa fie scrum…?

De ce sa te iubesc doar cum vrei tu
De ce sa stau cuminte-n dreapta cand conduci
De ce sa nu-mi beau vodca mea de zi cu zi
Si sa conduc cu a cincea noaptea-n zori de zi?

Da! M-am saturat, m-am saturat
M-am saturat, m-am saturat
De mine si de voi
De tine si de noi, de noi, noi amandoi.

De ce nu pot sa tac?
De ce cand rad e rau?
De ce sa mint zambind?
De ce sa-nvat sa lupt?
De ce e ala rau?
De ce sa port costum?
De ce e drumul greu?
De ce sa tac acum?

De ce sa strig mai tare?
De ce sa nu renunt?
De ce doar eu gresesc?
De ce doar eu ma zbat?
De ce am uitat sa rad?
De ce platesc doar eu?
De ce mereu mi-e frica?
De ce nu sunt barbat?

De ce imi beau invidia?
De ce nu sunt si bun?
De ce nu sunt curat?
De ce-am pe suflet scrum?
De ce-am in creier nord?
De ce-am in suflet sud?
De ce nu sunt copil?
De ce-s atat de crud?

Asa ca… nu te mai uita la mine
Cu ochii astia goi
Si mai bine invata-ma sa adorm zambind
Si iubeste-ma asa cum sunt.


Ce zi plina

De la 7 pana la 17 am fost numai pe drumuri… pe drumuri… nah, vorba vine. Adica n-am stat linistita o clipa, am ajuns acasa moarta de oboseala. N-am mancat nimic ca lumea, numai prostii… ba un mar, ba niste biscuitii… prostii! Pe langa asta, am niste cearcane cat roata de la caruta. Mi-e somn, mi-e pofta de castraveti murati… again, (las’ ca mi-a luat mama un borcaaaan… muhahahhahaha il dau gata cat ai clipi) si ma gandesc cu oroare la examenul de maine. Saaa vedeti ce-o sa iau…. una dupa ceafa de la tata ca pic sala, ptiuuu parca vaz…
Azi, cat am facut mici cumparaturi de la cora am observat asa:
1. angajati incompetenti care asezau marfa cum li se scula lor, astfel incat vedeai “creioane colorate” la “pasta corectoare”
2. ca sa fiu carcotasa tot la fel, un stand unde scria mare “oferta la ceara epilatoare” si mai jos era set de sapun si gel de dus la oferta *raised eyebrow”