Incerc o noua religie

Cand ai fost fericit ultima oara? Iti aduci aminte de ce? Cine te-a facut fericit?

Acum ca ai raspuns la asta, spune-mi altceva. Cand a fost ultima oara cand te-ai simtit tu fericit doar cu tine, doar cu faptul ca existi?

Zilnic ma trezesc la 8.30. Uneori mai devreme, alteori mai tarziu si simt un entuziasm nebun sa imi incep ziua. Ma concentrez pe ce am de facut, ma entuziasmez, ma potolesc, obosesc, ups and downs, highs and lows, nu mai conteaza pentru ca traiesc. Traiesc si fac lucruri misto, indiferent ce lucruri sunt alea, sunt misto pentru mine. Explorez mult chiar daca propria-mi minte, invat mult, chiar daca lucruri banale. Traiesc si imi impun o stare de bine. Nu dureaza toata ziua, uneori mai las garda jos din...

Defecta

Filtre. Masti. Toti le avem, toti le purtam. Omului ii place sa compare viata cu o suita de lucruri. Ba e o scena, ba e prada, ba e o autostrada cu doua sensuri si rascruci, viata nu e niciodata doar viata.

Veghem in lanuri de secara de dimineata pana seara si incercam sa ne resuscitam singuri prin tot felul de metode. Hai sa ne certam, hai sa ne iubim, hai sa fugim, hai sa riscam, hai sa glumim, hai sa ne jucam, hai sa simtim, hai sa ne oprim, hai sa adulmecam, hai sa visam, hai sa ne inspiram reciproc, hai sa lucram, hai sa speram, hai sa dorim, hai sa nu ne dorim, hai sa gandim, hai sa vorbim, hai sa gandim, hai sa gandim, de ce nu gandim?

Dileme, tot felul de dileme, de intrebari care ne trezesc, ne framanta si ne cresc, suntem gata...

Primavara pe ulita

Aveam lăzi de lemn cu două sau trei șipci pe care stăteam în fața porții la șezătoare, cu bătrânele mai departe de noi, copiii zglobii. Aceleași lăzi pe care le sacrificam iarna când făceam focul în sobă și ne trebuia un jar mai mic de început. Aceleași în care ai mei își cărau gândurile, greutățile și speranța că mâine va fi mai bine.

Serile de primăvară-vară erau cele mai frumoase, prin martie toate fetele purtau mărțișor… toată luna, că altfel nu se putea. Prin aprilie sărbătoream Paștele, care nu prea îmi plăcea… de fapt, încă nu îmi place. Și în mai înfloreau teii, iar nucul ne așternea umbra peste casă și peste mirosul de vacanță.

Într-una din seri stăteam întinsă pe...

Curaj pierdut. Ofer guma turbo recompensa.

Acum mai mulți ani s-a intamplat ceva…. firesc, inevitabil, s-a întâmplat: am crescut. 

Și odată ce am crescut, am câștigat lucruri și am pierdut lucruri. Sigur, am câștigat mai multă înțelepciune, experiență, răbdare, cunoștințe și altele, dar în același timp s-a dat pierdut ceva de care cel puțin în seara asta mi-e dor: curajul.

Și suntem mulți care-l pierdem, uneori nu-l mai găsim niciodată, alteori alți oameni îl scot la iveală din noi cu forța și mai sunt cei din tabăra opusă, care nu-l pierd din start.

Vorbesc de curajul ăla, de copil curios, care aude un sunet în curte și nu dă fuga să ia o bâtă de lemn, pregătit să căsăpească, ci merge și descoperă un iepure...

da-ti un upgrade, fii mai bun

Ajungi la un moment dat in viata sa nu mai fii multumit cu cine ai ajuns sa fii. Stai in pat si te intrebi: hey, cine esti? Si raspunsul nu te multumeste. Nu te multumeste ca ai acceptat unele situatii la nesfarsit, nu te multumeste ca nu ai rezolvat problemele care acum au inceput sa te frustreze, nu esti multumit de tine ca om. De fapt, nici nu te mai consideri om, ce sa mai.

Si inchizi pagina aia de Facebook, dai clear History de parca asta te-ar ajuta sa stergi si tot ce ai trait pana atunci si incerci sa te schimbi. O sa o iau de la capat iti zici.Respiri adanc, te uiti pe fereastra la masina vecinului tau si iti zici ca nu vei mai gresi niciodata asa cum ai facut-o. Nu te vei mai uita in ochii unui suflet care nu e al tau, nu vei mai trai...

Padurea

Sunt mii de pietricele care trec prin striurile de la roti, iar padurea se lungeste in dreapta mea ca si cand abia s-a trezit. Oare ce e in ea?

Nu mai conteaza ce crede nimeni, nu mai conteaza banii, nu mai conteaza ce-am lasat in urma, nu mai conteaza tsunami-ul de intrebari care au facut ravagii in capul meu in ultimul timp. E liniste si tu in stanga, poate mai freci putin radioul ala in speranta ca mai prinzi un post, ceva. Oare ce e in padurea aia?

Ma gandesc ca cineva ar putea sa ascunda pe cineva acolo sau ar putea sa se refugieze, ma gandesc la filmele de groaza cu paduri si ma intreb iar: oare ce e in ea?

Ceata nu e deasa, doar prezenta precum un calau gata sa orbeasca pe oricine la mare distanta. Rotile vuiesc in continuare,...

Inca un an, inca un cuvant

Oh boy, iar a venit vremea sa ne luam ramas bun de la inca un an.  Si ce an! Habar n-am cum a fost al vostru (poate imi scrieti in comentarii), dar al meu a fost plin cu petreceri, plecari, intamplari, poze, oameni si alte noutati. Am recitit articolul de anul trecut pe care l-am scris pe 31 decembrie 2013 in care scriam ca “ Sper ca pe 31 decembrie 2014 să vă scriu aceleași lucruri, numai de bine, fără regrete și amărăciuni.” si uite ca ma pregatesc sa va scriu ceva pe aproape.

2014 nu stiu cand a trecut, am o imensa frustrare legata de cum trece timpul si cat de repede avansam in viata. I mean damn! Ieri era 2012, alaltaieri 2013, azi ne luam deja adio de la 2014 ca sa intram in 2015. Cineva sa opreasca clepsidra, abia avem timp...

ceai cu mine

Nu știu cum să încep să îți vorbesc despre asta, în mare parte pentru că am decis să nu mă mai gândesc sau să trăiesc în trecut. Ce să fac, totuși, dacă de acolo a pornit totul? Trebuie să revin la rădăcina problemei ca să înțelegi importanța ceaiului.

E primăvară și am răcit, iar în seara asta urmează să ne vedem. Am stabilit să mergem la ceva resturant (sau așa ceva, nu mai țin minte ce am făcut de fapt, a trecut prea mult timp) și după aia am poposit acasă unde pusesei de ceai. Era pe plită, încă fierbinte și mi-ai zis că ai avut grijă să îl faci înainte să pleci. Mă lasă memoria și nu mai știu multe din cele care s-au petrecut atunci, poate și din cauza răcelii că mă simțeam...

Multumesc, Robin Williams

In România anilor 90 eram un suflet naiv, micut care se uita la televizorul color din camera in care dormeam. Televizor care stătea pe o masă șubredă, pe o față de masă ce semăna mai mult cu o pătură. Maro cu ciucuri galbeni. Acolo l-am văzut prima oară pe Robin Williams în super rolul din Mrs. Doubtfire.  Cu ochii mari și curioși, fascinată de transformarea lui și de rol mi-am zis în sinea mea ”El e actorul meu preferat”.

S-au făcut multe presupuneri despre moartea sa, s-a scris mult pe tema singurătății, pe tema geniului care a fost, pe decizia lui de a-și pune singur capăt călătoriei. Nu vreau să scriu despre nimic din toate astea. Acum o lună-două mă întrebam ce mai face, m-am uitat la unul dintre filmele lui...

Vagonul 25

În 25 de ani se pot întâmpla multe lucruri. La naiba, într-un an se pot întâmpla multe lucruri sau chiar într-o zi, ce să îți mai zic de 25. Pentru mine cercul se oprește și repornește în august, atunci trag linie. Trag două linii, una la început de an, una acum și văd ce se întâmplă, cât se schimbă și adaptez totul ca la o rețetă pentru prăjitura vieții. Bitter-sweet.

Ți-am vorbit foarte des în ultima jumătate de an de schimbări, de iubire, de ură și iar de schimbări pentru că numai la asta mi-a fost mintea, dar hai să îți vorbesc azi de lecții. Am un caiet plin cu teme pe care le-am făcut, nu neapărat bine, nu neapărat prost. Pur și simplu teme după lecții care mi-au fost predate de oameni care...