povestea calutului de mare
A fost odată ca niciodată un căluț de mare. Era albastru și îl chema Harley. Harley se plimba toată ziua în ocean și cânta, uneori dansa cu alți pești și se bucura de lumina zilei care penetra viața mării. Noaptea Harley nu prea dormea, avea multe gânduri și temeri, deși avea mulți prieteni și era tot timpul înconjurat de alți căluți de mare. Într-o zi, Harley urcă la suprafață și văzu o fată singură. Înotă spre ea timid, dar îi era teamă să se apropie mai mult de 7 km. O privea, fata era roșcată, avea pistrui și purta o rochie lungă. Sunetul râsetelor ei la atingerea valurilor era precum clinchetul clopoțelului din magazinele chinezești. Pe Harley l-au apucat emoțiile, îi era frică să se apropie și de acum înainte...
despre social media
Tot dau cu trâmbița de ceva timp pe aici că am crescut ca om, pe plan personal și profesional. Cred că am scris de cel puțin două-trei ori asta în articole mai vechi și să vă explic de ce. Din păcate, eu am început să activez în online de ”mică”, de puștoaică, de când aveam replici de ”nimeni nu mă înțelege” și faze emo, mă răzvrăteam deseori când nu mergea internetul și ceilalți îmi criticau operele literare. Și am greșit de multe ori, nu m-am ”născut” învățată în acest mediu și nu am avut înțelepciunea să aștept să cresc, ceea ce, zic eu, e normal, toți suntem zbuciumați la tinerețe. Am început să învăț cu adevărat cum stau lucrurile acum aproximativ 9 luni când, prin intermediul unui prieten...
as vrea sa fac o campanie
Mi-ar plăcea să fac o campanie despre… ploaie! De fapt, ar fi o expoziție foto pentru că ploaia creează, după părerea mea, un mediu care oferă multe oportunități de imortalizare. Mi-ar plăcea să adun la un loc poze cu oameni în ploaie. Și acum să vă explic de ce abordez acest subiect atât de banal. Un fenomen meteo de care ne speriem și ferim mai rău ca de soarele ce arde la patruj de grade. Întrebarea mea e de ce ne ferim de el? Știu că sunt unele situații în care nu e sănătos să stai cu hainele ude pe tine sau cu picioarele ude, dar am așa uneori impresia că exagerăm drastic. Eram în drum spre casă și mă uitam la toată agitația din jur, unii cu umbrele, unii cu pungi pe cap, alții pur și simplu uzi fleașcă, până...
Conferintele Nationale de E-Commerce – cateva cuvinte
Pe 8 și 9 mai au fost Conferințele Naționale de E-Commerce organizate și susținute de Allegro Group. Am fost ca reprezentant Laptop News, puteți citi și articolul meu cu un scurt rezumat la ceea ce s-a discutat aici. Am vrut totuși să trec și pe blog câteva cuvinte să vă povestesc cum am cunoscut oameni foarte mișto. În prima fază am fost puțin retrasă pentru că nu știam absolut pe nimeni, dar apoi am început să adun oameni pe lângă mine… sau m-au adunat ei pe mine, nu știu. Nu mă apuc să fac o listă cu cei pe care i-am întâlnit, pentru că oricum știu ei cine sunt și vreau să le mai transmit încă o dată că mi-a făcut mare plăcere să ne cunoaștem și să stăm de vorbă. Sper să ne mai vedem cu astfel de...
Traiesc in Rromania (despre târgul de job-uri de la Romexpo)
Drept să zic, încerc cât pot de mult să nu văd partea urâtă a țării ăsteia. O ignor pe cât de mult pot și am încercat și azi, dar în minte nu mi-a venit decât ”rromania”, termen pe care îl văd deseori la Arhi pe blog. Am ajuns azi la Romexpo, după ce am văzut și auzit de nenumărate ori anunțul târgului de joburi organizat de Ejobs. Am mers acolo mai ales cu soră mea, că ea își tot caută de lucru de mult timp și am zis hai să vedem ce găsim și la ăsta, mai ales că s-au dat mari că o să fie sute de companii care vor oferi locuri de muncă. În fine, ajungem acolo și ce credeți? Ni se cere o taxă de participare – 10 ron de persoană. Am întrebat de ce ni se cere taxă de participare și de ce nu a fost anunțat din...
Ai toata viata inainte?
Pe mine mă seacă rău de tot replica asta. Azi eram în drum spre birou când am scos o nouă carte pe care urma să o încep. Este din colecția Cotidianul și se numește ”Arta de a nu scrie un roman”, unii dintre voi au citit-o probabil. E scrisă de Jerome K. Jerome și am parcurs 24 de pagini din ea azi. Drumul e lung și îmi permite să trec prin 3 mijloace de transport în comun dacă vreau: căruță, autobuz și metrou, așa că folosesc timpul pentru lectură (cei care mă citesc de mult știu ce e căruța). De obicei autobuzul mă duce 2 stații până la metrou, așa că săptămâna asta am preferat să merg pe jos cele două stații chiar dacă ar fi fost mult mai util și mai repede să iau autobuzul. Merg pe jos ca să iau o pauză, e bine,...
Ce n-am facut de 1 Mai
Deja m-am săturat de tâmpeniile de la TV cu „oamenii au fost la mare”, ”oamenii au fost la ștrand”, ”oamenii au fost în parc”. Oare nu e normal să te relaxezi în ziua ta liberă? Eu de exemplu vreau să vă spun ce nu am făcut. Nu am ieșit în parc, nu am făcut mici, nu am făcut grătar, nu am mers în Vama Veche, nu am fost nici la munte, nu am jucat șah la soare, nu m-am pupat la soare, nu am fost la Mogoșoaia, nu am stat nici pe net deși am apărut toată ziua on pentru că am lăsat calculatorul deschis și am mai trecut în lehamite o dată la câteva ore. Nu am băut bere și n-am dormit, n-am cântat la chitară, nu am scris părerile personale despre WOW12 pentru că nu mă simt încă inspirată. Nu m-am uitat nici la TV decât...
Interogatoriu la lansarea Samsung Smart TV
Ajung la Biblioteca Națională azi pentru evenimentul de lansare Samsung Smart TV. Pentru prima oară ajung la timp, fără să întârzii. Intru, mi se face o poză. O fată drăguță râde amuzată și îmi zice că toți de la eveniment trebuie să facă o poză. N-aș fi vrut, nu eram in the picture mood, dar am acceptat oricum, o poză, ce poate să strice? Apoi înaintez pe culoar și sunt întâmpinată de fetele de la agenție, de la firmă. Mă prezint, spun de la ce publicație online sunt, ele îmi zâmbesc, se prezintă și mă invită să intru să mă uit la produse. Așa că fac întocmai asta, căutând din priviri pe cineva cunoscut. Nimeni. Absolut nimeni pe care să știu, doar multe grupuri de oameni străini, la costum. M-am gândit că e...
daca ne-am lua un minut
Oamenii nu mai au răbdare să cunoască oameni. Mi s-a zis că sunt ”a people’s person” și mi-a zis asta una dintre cele mai importante ființe din viața mea, așa că o cred și mi-am demonstrat și eu asta când nu aveam cu cine să vorbesc și începeam să caut pe ici pe colea pe cineva cu care să schimb o vorbă. Câteodată vorbeam cu Dumnezeu pentru că altcineva nu era prin preajmă. Știu, poate credeți că am înnebunit și eu am crezut asta. Poate așa e, cine știe. Oricum, nu răspundea înapoi, măcar asta e de bine. Adevărul e că nu știu cum să fiu altfel și nu văd de ce să fii altfel. De ce să taci? De ce să nu glumești? De ce să nu râzi din orice prostie? Avem destul timp pentru tăcere. Și observ că sunt din ce în ce...
Teasing cu poveste
Ziua 1. Sună telefonul. - Alexandra-de-la-alte-povesti, du-te că te așteaptă un curier la poartă. - Ce? Pentru mine? Și cum au numărul tău? - Nu știu, fugi. - OK. Merci, pa. - Pa. Iau cheile și un pix. Ajung la poartă, curierul era puțin nerăbdător. - Cum vă numiți? Notează pe o foaie, pe gard. Gardul e la înălțimea perfectă pentru a se scrie pe el. Îi spun numele. - CNP-ul? - Uhmmm… Îl știu, dar faptul că ești pe grabă și nu prea prietenos mă face să uit numerele. Stați așa că nu îl știu, mă duc după buletin. - Număr? Serie? - Nu. Fug înapoi, îmi iau portofelul din geantă. Îi spun CNP-ul, semnez. E un plic pentru mine. Conține următoarea vedere (vedere?) Textul de pe spate: Idei simple care păreau imposibile,...
Recent Comments