da-ti un upgrade, fii mai bun

Ajungi la un moment dat in viata sa nu mai fii multumit cu cine ai ajuns sa fii. Stai in pat si te intrebi: hey, cine esti? Si raspunsul nu te multumeste. Nu te multumeste ca ai acceptat unele situatii la nesfarsit, nu te multumeste ca nu ai rezolvat problemele care acum au inceput sa te frustreze, nu esti multumit de tine ca om. De fapt, nici nu te mai consideri om, ce sa mai.

Si inchizi pagina aia de Facebook, dai clear History de parca asta te-ar ajuta sa stergi si tot ce ai trait pana atunci si incerci sa te schimbi. O sa o iau de la capat iti zici.Respiri adanc, te uiti pe fereastra la masina vecinului tau si iti zici ca nu vei mai gresi niciodata asa cum ai facut-o. Nu te vei mai uita in ochii unui suflet care nu e al tau, nu vei mai trai...

Padurea

Sunt mii de pietricele care trec prin striurile de la roti, iar padurea se lungeste in dreapta mea ca si cand abia s-a trezit. Oare ce e in ea?

Nu mai conteaza ce crede nimeni, nu mai conteaza banii, nu mai conteaza ce-am lasat in urma, nu mai conteaza tsunami-ul de intrebari care au facut ravagii in capul meu in ultimul timp. E liniste si tu in stanga, poate mai freci putin radioul ala in speranta ca mai prinzi un post, ceva. Oare ce e in padurea aia?

Ma gandesc ca cineva ar putea sa ascunda pe cineva acolo sau ar putea sa se refugieze, ma gandesc la filmele de groaza cu paduri si ma intreb iar: oare ce e in ea?

Ceata nu e deasa, doar prezenta precum un calau gata sa orbeasca pe oricine la mare distanta. Rotile vuiesc in continuare,...

Inca un an, inca un cuvant

Oh boy, iar a venit vremea sa ne luam ramas bun de la inca un an.  Si ce an! Habar n-am cum a fost al vostru (poate imi scrieti in comentarii), dar al meu a fost plin cu petreceri, plecari, intamplari, poze, oameni si alte noutati. Am recitit articolul de anul trecut pe care l-am scris pe 31 decembrie 2013 in care scriam ca “ Sper ca pe 31 decembrie 2014 să vă scriu aceleași lucruri, numai de bine, fără regrete și amărăciuni.” si uite ca ma pregatesc sa va scriu ceva pe aproape.

2014 nu stiu cand a trecut, am o imensa frustrare legata de cum trece timpul si cat de repede avansam in viata. I mean damn! Ieri era 2012, alaltaieri 2013, azi ne luam deja adio de la 2014 ca sa intram in 2015. Cineva sa opreasca clepsidra, abia avem timp...

ceai cu mine

Nu știu cum să încep să îți vorbesc despre asta, în mare parte pentru că am decis să nu mă mai gândesc sau să trăiesc în trecut. Ce să fac, totuși, dacă de acolo a pornit totul? Trebuie să revin la rădăcina problemei ca să înțelegi importanța ceaiului.

E primăvară și am răcit, iar în seara asta urmează să ne vedem. Am stabilit să mergem la ceva resturant (sau așa ceva, nu mai țin minte ce am făcut de fapt, a trecut prea mult timp) și după aia am poposit acasă unde pusesei de ceai. Era pe plită, încă fierbinte și mi-ai zis că ai avut grijă să îl faci înainte să pleci. Mă lasă memoria și nu mai știu multe din cele care s-au petrecut atunci, poate și din cauza răcelii că mă simțeam...

Multumesc, Robin Williams

In România anilor 90 eram un suflet naiv, micut care se uita la televizorul color din camera in care dormeam. Televizor care stătea pe o masă șubredă, pe o față de masă ce semăna mai mult cu o pătură. Maro cu ciucuri galbeni. Acolo l-am văzut prima oară pe Robin Williams în super rolul din Mrs. Doubtfire.  Cu ochii mari și curioși, fascinată de transformarea lui și de rol mi-am zis în sinea mea ”El e actorul meu preferat”.

S-au făcut multe presupuneri despre moartea sa, s-a scris mult pe tema singurătății, pe tema geniului care a fost, pe decizia lui de a-și pune singur capăt călătoriei. Nu vreau să scriu despre nimic din toate astea. Acum o lună-două mă întrebam ce mai face, m-am uitat la unul dintre filmele lui...

Vagonul 25

În 25 de ani se pot întâmpla multe lucruri. La naiba, într-un an se pot întâmpla multe lucruri sau chiar într-o zi, ce să îți mai zic de 25. Pentru mine cercul se oprește și repornește în august, atunci trag linie. Trag două linii, una la început de an, una acum și văd ce se întâmplă, cât se schimbă și adaptez totul ca la o rețetă pentru prăjitura vieții. Bitter-sweet.

Ți-am vorbit foarte des în ultima jumătate de an de schimbări, de iubire, de ură și iar de schimbări pentru că numai la asta mi-a fost mintea, dar hai să îți vorbesc azi de lecții. Am un caiet plin cu teme pe care le-am făcut, nu neapărat bine, nu neapărat prost. Pur și simplu teme după lecții care mi-au fost predate de oameni care...

Iubirea inseamna

Iubirea inseamna putere. Puterea sa ierti cand stii ca a gresit atat de mult fata de tine. Puterea sa accepti ca niciodata nu se va schimba. Puterea sa ii doresti fericirea chiar daca nu e alaturi de tine. Puterea sa te schimbi si sa regreti ca nu te-ai schimbat mai devreme.

Iubirea inseamna putere. Puterea de a sta drept doar de dragul celuilalt, cand de fapt te prabusesti. Puterea de a sacrifica tot ce ai pentru un moment de fericire. Puterea de a respecta si intelege deciziile care nu te includ.

how-to-love

De ce nu te-am iertat

Spălai rufe de mână, încruntată, obosită, pierdută într-o furie veche. Cunoșteai furia aia mai bine decât orice și oricine, te-ai abținut de la furie de multe ori, ai uitat-o, dar a revenit, cum revine de fiecare dată. Spălai și erai furioasă, luptând să îți recapeți calmul să îți zici că nu-i o tragedie, că de fapt nu s-a întâmplat nimic.

Încercând să deslușești cauza furiei, m-ai auzit. Eram și eu obosită să lupt, la fel cum tu erai obosită să muncești. Și ți-am zis: Când o să încetezi să te mai urăști? 

Ți s-a descrețit fruntea și ți s-au adunat lacrimi în ochi, lacrimi care au picat ca roua în ligheanul cu rufe. De ce te urăști? am continuat. De ce? Pentru că ai...

Intrebarile care ne bantuie toata viata

De ce nu l-am intalnit mai devreme? De ce a trebuit sa moara ea? De ce am reactionat asa? Cum de am gresit tocmai atunci? De ce am gresit tocmai acolo? De ce nu mi-am reparat greseala? De ce am insistat? De ce n-am avut rabdare? De ce m-am grabit? De ce am uitat? De ce nu am facut mai mult? De ce am ignorat? Unde o sa mai gasesc pe cineva la fel? Ce-am facut cu timpul meu? De ce am stagnat atat de mult pe postul asta mediocru? De ce n-am dat mai mult? De ce am fost comod? De ce nu am iertat?

Fiecare om are întrebările astea la un moment dat. Unii își pot răspunde la ele, alții nu. De fapt, cei mai mulți nu pot găsi un răspuns satisfăcător. Există momentul ăla când te uiți înapoi și zici băi, parcă nu trebuia să se întâmple așa,...

De ce mi-as face magazin online

Prin anii 90′ ai mei se ocupau de un magazin la colțul străzii. Să zicem că am fost crescută de mică cu ideea de a lucra pentru tine însuți, de a crește o afacere. Sigur, nu se vorbea pe atunci în termeni atât de specializați… Afacere, startup, brand (haha), poate doar ”investiții” și ”profit” erau mai comune. Pe atunci ne rezumam la ”avem magazinașul ăsta, dacă merge bine, dacă nu, nu” și indubitabilul ”Ce-o vrea Dumnezeu, noi încercăm și sănătoși să fim”. Sigur, dacă nu mergea era nasol, dacă mergea era super, dar nu existau foarte multe căi prin care să dezvolți un astfel de butic.

Acum, în 2014, în era tehnologiei și internetului, aș încerca fix ce au încercat și părinții mei la...