Femeia lui

Ciocolata. Ciocolata cu alune si ambalaj verde. Asta era ce-i placea cel mai mult, un lucru banal. Nu era printre singurele, eu eram al doilea lucru banal care ii placea si n-am sa zic binecunoscuta replica “nici eu nu stiu de ce” fiindca oarecum am o vaga idee de statura mea impunatoare.

Problema cu oamenii impunatori si care te privesc fix in ochi e ca undeva cu ecou, in ei, se aud caramizi prabusindu-se. Dinamita. TNT. Dar normal, doar nu suntem prosti sa recunoastem ca cel mai cunoscut nume e “femeia”.

Scriu asta pentru tine, stiu ca nu m-ai iertat si n-o sa ma ierti niciodata si stiu ca tu vezi doar ce-ti arat. Un munte de om, de neclintit, fara sa stii ce se aude in spate. Fara sa stii victimele razboiului si cate...

Ultimele cuvinte

Am pornit anul ăsta cu multe speranțe și planuri și cu obiective clare în minte: să cresc, să învăț și să lupt. Nimeni nu mi-a zis cum va fi creșterea asta, procesul de învățare și luptele, iar imaginația mea a fost departe de realitate. Cu toate astea, pot sa zic că mi-am îndeplinit obiectivele și ăsta e un lucru foarte bun până la urmă.

Am crescut cât alții nu cresc în dublul vârstei mele. Am învățat o groază de lucruri în primul rând despre mine și în al doilea rând despre ceilalți oameni din jurul meu.

Am vreo 16 lecții importante scrise efectiv cu care plec din anul ăsta. Unele sună ca...

Firmituri virtuale

Se spune ca atunci cand esti pe cale sa mori ti se deruleaza toata viata in fata ochilor. Sincer, nu stiu daca e adevarat si nici nu cred ca vreau sa stiu prea curand, dar exista aceasta legenda. Si toate filmele americane au faza asta. Eu nu era sa mor cand te-am revazut, insa cu siguranta mi-au trecut toti anii astia lipsa prin fata ochilor.

Tot ce am iubit, urat, zis, facut, trait. Mi s-a taiat suflarea si tu m-ai imbratisat, ca asta stii sa faci destul de bine. M-am lasat absorbita de bratele tale puternice si m-a busit plansul din cauza a tot ce imi revenea in minte si in suflet, parca retraiam tot ce nu traisem alaturi de tine.

Am plans cu sughituri si din ce plangeam mai mult din atat ma strangeai mai tare, de parca aveai impresia ca o sa...

Om pierdut

Fac un mic ocol in timp si sar pe stancile din iulie, atunci cand m-am intors cu fata catre munte ca poate el stia raspunsurile si poate avea sa imi sopteasca vorbe bune, ca alta data. Am dormit in hanorac de vise, cu gluga pe cap si usor ametita de la vin, doar-doar nu m-or mai trezi cosmarurile sau vina. Era super frig, desi in iulie, si am scotocit in buzunarul inimii dupa tine, asa cum imi statea in obicei pe atunci. N-am gasit nici macar marunt de poker, nici n-am mai facut dus de frig ce-am indurat in noaptea aia de iulie.

Soarele o sa ma ghideze toata viata ca sunt nascuta sub lumina lui si asa a facut si atunci, pe cararea dintre pietre. Raza cu raza am pasit tot mai in fata, incercand sa fiu tot mai departe de intunericul din sufletul meu. Al...

Cine Grand Titan – pareri

I’m a movie junky si cel putin o data pe luna (mai ales in ultima vreme) merg la film :) E modul meu preferat de a ma relaxa dupa o zi aglomerata sau de a petrece timp cu prietenii si per total, atmosfera de cinema e misto, I love it. Si n-am fost niciodata la un film romanesc, desi mi-am dorit, insa ieri iata ca am experimentat si asta. Si am experimentat primul meu film romanesc in cel mai slab cinema din tot Bucurestiul.

Am fost la Cine Grand Titan si am vazut Poveste de Dragoste, un film in regia Cristina Iacob.

Despre cinematograf in sine:

Primul lucru care mi s-a parut exagerat a fost...

Happy hour

Hey. Da, I bet you are stalk-reading me. Si astepti sa citesti despre iubire si amintiri si tot ce a fost frumos pentru mine candva. Sa simti un pic de tristete, de durere sau nostalgie ca pe vremuri. Hai macar un pic. Not this time, man.

Newsletter – sunt fericita. In momentul asta, acum. Nu stiu cum o sa ma simt cand citesti tu asta, dar acum sunt fericita, e 1 noaptea, happy hour-ul meu.   Am ascultat de atatea voci in viata asta care nu-mi spuneau adevarul. Am ascultat barfa. Si ura. Si am ascultat radioul unde proprii mei demoni aveau talk show. Si mi-a luat mult sa gasesc butonul din care se schimba frecventa. Si mi-a luat mult sa inteleg multe lucruri, dar am reusit si acum pot sta in picioare cu febra musculara de la atata alergat...

Pe stanci

Adesea in noapte se aude valul apei ce se izbeste de stanci impadurite si cu toate astea e liniste. Ma uit la tine ca printr-un TV cu tub si parca-i prima oara cand toate firele-s conectate.

As vrea sa iti zic asa: what the fuck, hai sa plecam! si sa imi imaginez atat de mult ca nu e asta realitatea in care traim incat chiar sa nu mai fie. Dar nu zic? Nu. Si nu schimb nici canalul pentru ca vreau sa vad dungile colorate. Te tin de mana cu gandul si hai, lasa-te cu toata greutatea pe mine ca rezist. Si daca nu rezist oh, snap! Asta e. M-am mai rupt si in alte dati, se repara cu bandaje de timp si plasturi de ignoranta.

Am toate cuvintele astea in mine si le vars asa, aici, in speranta ca… puii mei, poate balaurii din sufletul meu nu sunt rai,...

Imbratisarea

Curg pe sosea ca un siroi de apa, sunt pe pilot automat – doar eu cu gandurile mele. Si la un moment dat (ca in orice poveste buna) vad in fata, la vreo 200 de metri distanta, o silueta negru pe galbenul luminilor de la masinile din sens opus care alearga sprintena, printre masini, de pe un trotuar pe altul.

Si instinctiv ma gandesc “bai, baiatule, da’ multi nebuni”, apoi ajung in dreptul ei (fiindca era de fapt o “ea”) si o vad nemiscata. Imbratisata de un baiat. Dar era asa o imbratisare frumoasa incat m-am intimidat si doar pe furis am mai tras cu ochiul in oglinda retrovizoare.

Cred ca erau tineri. Ea avea parul cu putin peste umeri, satena sau bruneta si el… nici nu stiu. I-am vazut doar bratele si...

3 sfaturi de tinut minte(a)

Cati dintre voi nu au trecut prin momente triste in viata? Dezamagiri? Crize de nervi? De suparare? Disperare? De cate ori ai plans? De cate ori ai crezut ca gata, s-a terminat, ca nu mai exista speranta? De cate ori ai dormit doar ca sa uiti de realitate? De cate ori te-ai autopedepsit pentru ca ai facut o greseala? De cate ori comportamentul celorlalti a fost atat de diferit fata de asteptarile tale incat pur si simplu ai izbucnit – in plans, in tipete?

Am avut ocazia sa vad oameni pierduti printre cele mai ciudate carari construite chiar de ei insisi. Am avut ocazia sa ii ascult si sa ii observ si s-a intamplat sa nu mai reusesc sa ajung la ei. Nu ma mai auzeau si m-am speriat, chiar m-am speriat, pentru mine ala e momentul in care stii fara...

te iubesc cat 2 universuri

M-am apucat de ceva vreme sa citesc carti de psihologie si articole motivationale de pe net (mai multe despre asta alta data :P ) si sunt cateva sfaturi pe care le-am intalnit in repetate randuri. Unul din ele spune asa: ia-ti 5 minute in fiecare dimineata si fii recunoscator pentru lucrurile pe care le ai. 

Eu deja faceam asta, insa nu ca o regula, ci mai degraba cand imi aduceam aminte. Desi nu cred in biserica si in religie, cred in Dumnezeu, iar biserica de la mine din zona a functionat de multe ori pentru mine ca un reminder. Dupa ce fac stanga si ma incadrez pe drumul meu, zic un “multumesc” mental...