Ziua in care am renuntat

Asta e ziua in care viata mi-a demonstrat pentru a zecea mii a oara ca uneori trebuie pur si simplu sa renunti. Ca oricat de mult ti-ai dori un lucru si oricate eforturi ai depune, ca oricat te-ai lupta, ca pe oricate cai ai incerca sa o iei, ca prin oricate nopti nedormite ai trece, ca oricat de mult ti-ai dori. Cu toata inima, cu tot sufletul si cu toata intreaga ta fiinta…. adevarul dureros pe care nu vrem sa il acceptam e ca noi nu contam.

Si stiu ca suna sumbru, desi nu e asta intentia mea. Stiu ca suna si pesimist, desi nu este, dar tocmai ce-am realizat chestia asta… cat de putin contam in tot ce ni se intampla. Sunt unele situatii si unii oameni la care trebuie pur si simplu sa renunti. Nu te face slab, nu te face prost, nu...

Describe yourself

Ma bantuie intrebarea asta sau mai bine zis invitatia asta a Facebook-ului de a te descrie. Mi se pare asa o treaba complexa si mereu ma gandesc ca ar iesi ceva foarte lung de citit. Ca o postare de blog, asa, ca asta…

Cred ca un cuvant care m-ar descrie bine ar fi: intens. Imi place intensitatea in iubire (de orice fel), in senzatii bune, in distractie. Sunt genul de om caruia ii plac imbratisarile sincere, pentru mine vorbesc mai mult decat alte gesturi. Imi plac sarutarile sincere, dar tot intens ma si supar, cert, asta e motivul pentru care evit pe cat de mult conflictele.

Le evit si pentru ca nu stiu sa argumentez cand sunt foarte nervoasa. Ma blabai, tremur si de cele mai multe ori cand sunt nervoasa ajung sa tac. De curand am reusit...

Iubeste-ma cand ma urasc

Mi se zbate in piept inima si o simt destul de ciudat. Stiu ca e aritmie sau lipsa de calciu sau fier sau poate lipsa de tine.

As vrea sa te uiti in ochii mei si sa vezi pamantul si cateva paduri, poate cateva creste de nisip pe langa, ca si pentru mine trec anii chiar daca sufletul meu a ramas pe loc. As vrea sa imi strigi numele cand nu mai stii de tine, ca si cand as fi caminul tau si doar cu mine te-ai simti acasa. As vrea sa te trezesti dimineata si sa ma prinzi de nas ca sa ma trezesc si eu si morocanoasa sa te intreb de ce m-ai trezit si tu sa imi zici ca voiai sa aflu ca ma iubesti. Si normal ca mi-ar trece supararea…

As vrea sa nu lasi nicio zi sa treaca fara sa imi pupi fruntea, sa imi alungi gandurile rele si nici o zi fara sa...

Perspective

Aud vantul cum danseaza printre crengile copacilor si ma poarta pe brate destul de rapid inspre tine. Da, bai, din nou. Doar cu gandul, caci fizic esti acum strain si departe, lasandu-mi linistea in pace asa cum mi-am dorit adeseori.

Ma uit in urma ca asta fac mereu cand imi e bine, deci sa nu crezi ca inseamna altceva mai mult decat e. Imi place sa reflectez si sa ajung cu gandul acolo unde am mai fost de zeci de ori si sa observ cum se mai vad lucrurile. Ca parca acum albastrul are nuanta de verde si galbenul da inspre rosu, iar raul nu mai e rau ci lectie invatata cu de-a sila, la care abia am luat nota de trecere. Dar e buna lectia, nu mai pic la examen data viitoare.

In momentele in care reflectez ajung sa imi pun intrebari din astea care pot...

Furtunile

Am calcat pe aceleasi dale impreuna, la rasarit, pranz si apus pana cand un nor de praf ne-a intunecat zarea. Am orbecait si am injurat, din intamplare ne-am mai atins buricele degetelor pentru cateva secunde spunand insa “nu, nu e ea” sau “nu e el” fiindca ne instrainaseram prea mult ca sa ne acceptam din nou.

Am plans cu tine. Am ras cu tine si te-am privit in ochi cautandu-ma. Cautandu-te. Incercand sa imi dau seama unde sunt si unde esti. Cand m-am regasit in ei si te-am prins din nou in brate nu-mi venea sa iti mai dau drumul. Asa, ciudata si vestejita imbratisarea aia am tinut-o in mine, inca o am, ca o amintire de pus in rama. Tu mai stii?

E liniste acum si stii ca mie imi place linistea in general, dar nu e una buna...

doza de invidie

Nu primesc des complimente cum ca as fi creativa, frumoasa sau ca as arata bine (si daca as primi-o pe asta, as sti ca e o minciuna pentru ca imi place prea mult pizza), dar o aud destul de des pe asta cu “esti o tipa desteapta”. Initial faceam glume pe treaba asta si ziceam “frate, da’ cam cat de proaste sunt alea cu care iesi”, dar acum imi dau seama de niste lucruri… E un compliment cand cineva imi zice ca-s desteapta, ok, n-o sa il mai flanchez cu ironie, dar sincer, poate fi si un lucru negativ, uneori greu de dus. Adica sunt momente in care imi doresc sa fiu slaba la minte, sa nu constientizez absolut toate riscurile posibile cand ma asez la volan, sa nu gandesc in zeci de posibilitati si mini posibilitati si sa am...

Pe alte meleaguri

N-am îndrăznit să sper la începutul anului că o să calc în altă țară, că o să mă porcesc în miezul zilei cu altceva decât cu mâncare făcută de mama sau că o să îmi fac niște amintiri la care să mă întorc mereu și mereu în cele mai întunecate momente din zi sau din noapte. And yet I did.

A trecut repede, așa cum trec toate visele frumoase și am cărat troller-ul înapoi acasă, de două ori mai greu fiindcă în el mi-am purtat înapoi acasă speranțele că o să revin pe malul lacului. M-am așezat obosită înapoi în palmele mamei și am adormit repede, cu gândul la nori, istorie, ziduri, oameni și soare. Mult soare ce-mi călăuzește viața.

M-am simțit ca un cameleon cât am fost plecată. Am prins culoarea...

azi despre durere

Doare momentul ala in care realizezi ca timpul trrece prea repede pentru picioarele tale, ca nu mai ai suflare si nu mai poti sa alergi si ridurile ti se adancesc fara sa le poti opri. Doare cand fiecare bataie a inimii mai tare ti se pare deplasata, ca esti om mare si nu mai poti sa te indragostesti. Doare cand iti dai seama ca nu ar mai trebui sa iti creasca tensiunea la o privire, la un gand, la o privire si un gand de la o persoana. Doare cand numai banii te fac sa te dai jos din pat si doare ca uneori paralizam si nu ne mai putem da jos din pat din cauza vietii intense si agitate pe care o ducem.

Doare cand uitam de noi si cand uitam de voi, stalpii nostri. Familie. Prieteni. Chiar si animale de casa. Doare cand ne dam seama ca a trecut atata timp...

Poate gresim

Poate greșim atunci când ne facem mental ierarhia lucrurilor importante, care trebuie neapărat făcute. Poate faptul că nu ne sunăm părinții cu săptămânile nu e un lucru de care să glumim, ci să ne îngrijorăm. Pentru că n-o sa fie printre noi pentru totdeauna cum nici noi nu o să fim printre copiii noști pentru totdeauna. Și poate o să ne doară și pe noi tăcerea lor așa cum și pe ei îi doare acum tăcerea noastră.

Poate greșim când ne punem prea multe întrebări și uităm să trăim în prezent. De atâtea ori am văzut și pe pielea mea și la alții cum cea mai mare problema suntem noi înșine. Noi ne împiedicăm de noi. Noi fugim de noi. Noi nu vorbim cu noi. A trăi în prezent nu...

Vreau sa stii

Daca ai fi tacut macar o data cu urechea lipita de urechea mea, ai fi stiut ce nu vreau sa iti spun atat de mult.

Poate ai fi simtit mirosul ploii si ai fi invatat sa il traiesti cu mine, picatura de-a picatura care s-ar fi prelins pe muschii copacilor din curte. Poate te-ai fi agatat de crengile mele si m-ai fi lasat sa te cuprind cu tot cu suflet si poate ai fi stat si tu macar o data locului. Poate te-ai fi odihnit o clipa, atat, clipa aia in care stateam atarnati, inainte sa ne respiram respiratiile.

E ciudat. E ciudat totul. Cat zvac si haos si cata simtire si nebunie, efectiv nebunie am putut sa transpir. Si de cata nebunie mi-e dor si acum, pe unde o caut, pe oriunde, pe sub pat si pe deasupra, pe canapea, pe scaun si pe dulap si in oameni....