Pe alte meleaguri

N-am îndrăznit să sper la începutul anului că o să calc în altă țară, că o să mă porcesc în miezul zilei cu altceva decât cu mâncare făcută de mama sau că o să îmi fac niște amintiri la care să mă întorc mereu și mereu în cele mai întunecate momente din zi sau din noapte. And yet I did.

A trecut repede, așa cum trec toate visele frumoase și am cărat troller-ul înapoi acasă, de două ori mai greu fiindcă în el mi-am purtat înapoi acasă speranțele că o să revin pe malul lacului. M-am așezat obosită înapoi în palmele mamei și am adormit repede, cu gândul la nori, istorie, ziduri, oameni și soare. Mult soare ce-mi călăuzește viața.

M-am simțit ca un cameleon cât am fost plecată. Am prins culoarea...

azi despre durere

Doare momentul ala in care realizezi ca timpul trrece prea repede pentru picioarele tale, ca nu mai ai suflare si nu mai poti sa alergi si ridurile ti se adancesc fara sa le poti opri. Doare cand fiecare bataie a inimii mai tare ti se pare deplasata, ca esti om mare si nu mai poti sa te indragostesti. Doare cand iti dai seama ca nu ar mai trebui sa iti creasca tensiunea la o privire, la un gand, la o privire si un gand de la o persoana. Doare cand numai banii te fac sa te dai jos din pat si doare ca uneori paralizam si nu ne mai putem da jos din pat din cauza vietii intense si agitate pe care o ducem.

Doare cand uitam de noi si cand uitam de voi, stalpii nostri. Familie. Prieteni. Chiar si animale de casa. Doare cand ne dam seama ca a trecut atata timp...

Poate gresim

Poate greșim atunci când ne facem mental ierarhia lucrurilor importante, care trebuie neapărat făcute. Poate faptul că nu ne sunăm părinții cu săptămânile nu e un lucru de care să glumim, ci să ne îngrijorăm. Pentru că n-o sa fie printre noi pentru totdeauna cum nici noi nu o să fim printre copiii noști pentru totdeauna. Și poate o să ne doară și pe noi tăcerea lor așa cum și pe ei îi doare acum tăcerea noastră.

Poate greșim când ne punem prea multe întrebări și uităm să trăim în prezent. De atâtea ori am văzut și pe pielea mea și la alții cum cea mai mare problema suntem noi înșine. Noi ne împiedicăm de noi. Noi fugim de noi. Noi nu vorbim cu noi. A trăi în prezent nu...

Vreau sa stii

Daca ai fi tacut macar o data cu urechea lipita de urechea mea, ai fi stiut ce nu vreau sa iti spun atat de mult.

Poate ai fi simtit mirosul ploii si ai fi invatat sa il traiesti cu mine, picatura de-a picatura care s-ar fi prelins pe muschii copacilor din curte. Poate te-ai fi agatat de crengile mele si m-ai fi lasat sa te cuprind cu tot cu suflet si poate ai fi stat si tu macar o data locului. Poate te-ai fi odihnit o clipa, atat, clipa aia in care stateam atarnati, inainte sa ne respiram respiratiile.

E ciudat. E ciudat totul. Cat zvac si haos si cata simtire si nebunie, efectiv nebunie am putut sa transpir. Si de cata nebunie mi-e dor si acum, pe unde o caut, pe oriunde, pe sub pat si pe deasupra, pe canapea, pe scaun si pe dulap si in oameni....

Cand nu se deschide usa

I wanna do shit, I wanna do shit – pop, pop, pop! Candy Crush moment – cam așa arăta începutul anului meu. Vreau să fac și asta, și aiălaltă, dar stai, mai e și aia….

Și ca atunci când îți propuneai să termini de citit Ion în vacanță și ajungeai să citești rezumatul cu o seară înainte de lucrare, așa am ajuns eu să trec prin prima lună din an. Prima tentativă eșuată din cauza unui curier, a doua eșuată din cauză că m-am plictisit si a treia ca era Mercur in retrograd.

Practic ce vreau sa zic e ca luna asta am avut cateva inițiative care nu au decurs așa bine :D iar eu n-am insistat prea...

Sa ne luam o clipa

Nu mai tin minte care a fost momentul in care m-am decis pe ce drum vreau sa merg in viata, dar stiu foarte bine de ce voiam si poate inca vreau sa merg pe drumul ala. Pentru satisfactie, pentru feeling si pentru ca nu e un drum usor, ci unul pe care doar oamenii cu un anume caracter pot merge.

Si de cand am luat decizia sa merg pe drumul ala incet-incet deciziile pe care le-am luat de-a lungul vremii au fost cu scopul ala in minte. Sa ajung la destinatia aia, sa fac lucrul ala… lucru care de fapt nici eu nu stiam ce e. Imi imaginez mult si bine calatoria, iar destinatia mai putin pentru ca lucrurile in viata sunt imprevizibile. Si tot timpul, tot timpul am fost cu un plan in minte si mereu mi-am dorit acelasi lucru. Luni...

Femeia lui

Ciocolata. Ciocolata cu alune si ambalaj verde. Asta era ce-i placea cel mai mult, un lucru banal. Nu era printre singurele, eu eram al doilea lucru banal care ii placea si n-am sa zic binecunoscuta replica “nici eu nu stiu de ce” fiindca oarecum am o vaga idee de statura mea impunatoare.

Problema cu oamenii impunatori si care te privesc fix in ochi e ca undeva cu ecou, in ei, se aud caramizi prabusindu-se. Dinamita. TNT. Dar normal, doar nu suntem prosti sa recunoastem ca cel mai cunoscut nume e “femeia”.

Scriu asta pentru tine, stiu ca nu m-ai iertat si n-o sa ma ierti niciodata si stiu ca tu vezi doar ce-ti arat. Un munte de om, de neclintit, fara sa stii ce se aude in spate. Fara sa stii victimele razboiului si cate...

Ultimele cuvinte

Am pornit anul ăsta cu multe speranțe și planuri și cu obiective clare în minte: să cresc, să învăț și să lupt. Nimeni nu mi-a zis cum va fi creșterea asta, procesul de învățare și luptele, iar imaginația mea a fost departe de realitate. Cu toate astea, pot sa zic că mi-am îndeplinit obiectivele și ăsta e un lucru foarte bun până la urmă.

Am crescut cât alții nu cresc în dublul vârstei mele. Am învățat o groază de lucruri în primul rând despre mine și în al doilea rând despre ceilalți oameni din jurul meu.

Am vreo 16 lecții importante scrise efectiv cu care plec din anul ăsta. Unele sună ca...

Firmituri virtuale

Se spune ca atunci cand esti pe cale sa mori ti se deruleaza toata viata in fata ochilor. Sincer, nu stiu daca e adevarat si nici nu cred ca vreau sa stiu prea curand, dar exista aceasta legenda. Si toate filmele americane au faza asta. Eu nu era sa mor cand te-am revazut, insa cu siguranta mi-au trecut toti anii astia lipsa prin fata ochilor.

Tot ce am iubit, urat, zis, facut, trait. Mi s-a taiat suflarea si tu m-ai imbratisat, ca asta stii sa faci destul de bine. M-am lasat absorbita de bratele tale puternice si m-a busit plansul din cauza a tot ce imi revenea in minte si in suflet, parca retraiam tot ce nu traisem alaturi de tine.

Am plans cu sughituri si din ce plangeam mai mult din atat ma strangeai mai tare, de parca aveai impresia ca o sa...

Om pierdut

Fac un mic ocol in timp si sar pe stancile din iulie, atunci cand m-am intors cu fata catre munte ca poate el stia raspunsurile si poate avea sa imi sopteasca vorbe bune, ca alta data. Am dormit in hanorac de vise, cu gluga pe cap si usor ametita de la vin, doar-doar nu m-or mai trezi cosmarurile sau vina. Era super frig, desi in iulie, si am scotocit in buzunarul inimii dupa tine, asa cum imi statea in obicei pe atunci. N-am gasit nici macar marunt de poker, nici n-am mai facut dus de frig ce-am indurat in noaptea aia de iulie.

Soarele o sa ma ghideze toata viata ca sunt nascuta sub lumina lui si asa a facut si atunci, pe cararea dintre pietre. Raza cu raza am pasit tot mai in fata, incercand sa fiu tot mai departe de intunericul din sufletul meu. Al...